Înainte de venirea lui Isus, Dumnezeu a vorbit oamenilor prin vise, viziuni și ceea ce a fost consemnat în cărțile care aveau să alcătuiască mai târziu Biblia. Astăzi, însă, El ne vorbește prin Fiul Său, în revelația Cuvântului Său. Trebuie să învățăm ce trebuie făcut pentru ca puterea sfântă să lucreze pentru binele nostru, ajutându-ne să ne rezolvăm problemele, așa cum se întâmpla în vremurile biblice. Așadar, vom avea și mai multe motive să-L slăvim pe Domnul.

Patriarhii și capii familiilor evreiești știau că trebuie să se roage și apoi să aibă încredere, pentru că abia atunci li se va răspunde cererilor. La fel ar trebui să facă toți cei care slujesc astăzi lui Dumnezeu, pentru că această istorisire este un exemplu. Nu există magie în credință, ci ascultarea de ceea ce ne arată și ne poruncește Cel Preaînalt. Cei care nu acordă atenție faptului că Domnul este Dumnezeu și, de aceea, trebuie respectat, atunci când vor avea nevoie, nu-L vor avea alături.

O privire rapidă asupra relatărilor biblice ne lasă să credem că oamenii din acea vreme au avut o asistență sfântă mai mare decât noi astăzi și, prin urmare, au fost ajutați cu promptitudine. Totuși, acest lucru nu este adevărat, întrucât au trăit și ei vremuri grele, când părea că Dumnezeu i-a părăsit; cu toate acestea, fiind ascultători, au rămas de neclintit. Modul repetat de a dovedi că au încredere arată că nu au fost izbăviți imediat.

Psalmistul pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a scrie acest Psalm, care vorbește mult despre ceea ce se va întâmpla cu Fiul lui Dumnezeu la venirea Sa, dă de înțeles că acei oameni nu au primit întotdeauna un răspuns imediat. Cu toate acestea, rămânând încrezători, au fost izbăviți. Fără îndoială, acest fapt este o lecție pentru oricine are nevoie de izbăvire în orice problemă. Mâna sfântă nu va înceta niciodată să acționeze în favoarea celui care își pune credința în Cel care este un păzitor credincios a ceea ce făgăduiește (Evrei 10.23).

De la crearea lui Adam, Cel Atotștiitor a arătat clar că e de cea mai mare importanță să credem în ceea ce a spus El, iar cine nu o face va muri. Este exact ceea ce s-a întâmplat cu primii noștri părinți. Mai târziu, lucrurile au fost mai serioase, pentru că odată cu intrarea lui Satana în lumea noastră, demonii lui au început să facă totul pentru a-i împiedica pe oameni să fie binecuvântați. Pentru a realiza acest lucru, au făcut ca omenirea să-și piardă încrederea în Domnul.

În pilda văduvei și a judecătorului nedrept, Isus a spus că femeia se ducea mereu la ușa acestuia pentru a cere dreptate. Repetând asta câteva zile, judecătorul a început să fie deranjat și apoi și-a spus că, deși nu se teme de Dumnezeu și nici nu se rușinează de niciun om, va face dreptate acelei femei care-l necăjise atât de mult. Atunci, Învățătorul a spus că ar trebui să luăm aminte la decizia judecatorului, spunând ca Dumnezeu va face dreptate cât repede (Luca 18:1-8).

Oamenii din vechime au avut încredere, dar nu au stat pe loc. În timp ce-și așteptau dreptatea, nu încetau de a aminti Domnului în fiecare zi ceea ce doreau; astfel, desigur, puteau vedea unde greșeau. Când Avraam a zis lui Dumnezeu că moștenitorul lui va fi Eliezer din Damasc, Domnul i-a răspuns că El este fără cusur, pentru că El este Cel Atotputernic. Apoi, El l-a învățat pe patriarhul evreu că ar trebui să meargă înaintea Lui și să fie desăvârșit (Geneza 15:2-4; 17:1).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares