Deși Împărăția lui Dumnezeu este deschisă tuturor oamenilor, unii nu vor ajunge în ea decât dacă își modifică purtarea. Printre ei, așa cum a avertizat Isus, se numără și cei care cred în îmbogățire financiară, intelectuală sau de altă natură. Ori, Cel Preaînalt nu vrea să-Și împartă casa cu niciun idol sau alt domn.

Mulți oameni, indiferent cât de religioși sunt sau oricât de mântuiți pretind că sunt, în Ziua cea din urmă vor descoperi că li se interzice intrarea în Împărăție. Astfel, chiar înainte de Judecata cea mare, cei care nu au îndeplinit cerințele biblice nu se vor putea folosi de dreptul pe care cetățenii Cerului îl au la dispoziție. Este bine să ne amintim că Împărăția lui Dumnezeu nu este vorba de mâncare și băutură.

O listă a oamenilor care nu se vor bucura de acest loc minunat se găsește în prima epistolă către Corinteni, capitolul 6, versetul 10: curvarii, închinătorii la idoli, preacurvarii, afemeiații, sodomiții, hoții, lacomii, bețivii, defăimătorii și hrăpăreții. Unii dintre corintenii mântuiți se aflau printre aceștia, dar pentru că au fost spălați cu sângele Mielului, au fost primiți.

Pavel ne-a învățat că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri (Faptele Apostolilor 14:22). Prin urmare, cei care fac înțelegeri, se poartă ca politicieni pentru a evita anumite neregularități sau pierderea oportunităților de a acționa ca slujitori ai Domnului, nu corespund pentru a face parte dintre cei mântuiți ai Domnului și fug de prigoniri, care vin deseori asupra celor care iubesc Cuvântul.

Scripturile spun că oamenii care se complac în plăcerile trupești – preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, ²⁰ închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, ²¹ pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea – nu vor intra în Împărăția Tatălui (Galateni 5,19-21), care nu poate fi niciodată stricată de cei care iubesc lumea.

Apostolul a lăudat răbdarea și credința tesalonicenilor, ceea ce era o dovadă clară a dreptei judecăți a Celui Preaînalt. Asta i-a făcut vrednici de El, căci au suferit toate prigonirile și necazurile (2 Tesaloniceni 1.3-5). Pe vremea lui Pavel, a fost un lucrător care a iubit lumea și a părăsit calea (2 Timotei 4:10). După mai bine de două mii de ani, ar putea oare spune Demas că a fapta lui necugetată a meritat?

Vezi dacă există ceva care te poate împiedica să faci parte din familia sfântă; dacă găsești ceva, caută-ți iertarea și mântuirea. Dacă nu te îndrepți, ți se va interzice să te bucuri de fericirea veșnică și atunci, departe de odihna Domnului, ce va fi de tine?

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares