Cei care dau atenție ispitelor vor fi făcuți de rușine, pentru că, știind că Dumnezeu lucrează în ei și pentru ei, nu profită de prilejul pe care li-l dă. Orice încercare este o șansă neprețuită pentru noi de a arăta dacă am învățat sau nu lecțiile care ni s-au dat. Închinându-se unor zei falși și fără să-și dea seama de lațul care îl ținea de dușman, Faraon și-a pierdut armata, cât și viața.

În orbirea sa spirituală, potentatul Egiptului, chiar și văzând mâna sfântă revărsând zece urgii asupra țării sale și făcându-i de râs pe idolii lui, nu a înțeles diferența dintre Domnul și demonii care l-au înșelat. Sunt mulți oameni pierduți care, de asemenea, își pierd șansa de a afla Adevărul și, prin urmare, sunt înșelați de minciunile lui Satana. Din păcate, trebuie să recunoaștem că există și mântuiți care sunt conduși de ispititor.

De ce să nu crezi în Domnul, dacă numai El este Adevărul? Diavolul înșală tot timpul și este rău în toate privințele. La Judecată, nu va fi nicio scuză pentru cel care a auzit Cuvântul propovăduit, pentru că, cunoscând pe Isus, știa că El este singura Cale. Însă, pentru că a făcut lucruri greșite în viața lui, nu a vrut să-și deschidă inima și a preferat să meargă orbește spre pierzania veșnică. Ce alegere tristă, zadarnică și nefericită!

Faraon a crezut că este suficient să urmărească și să-i ajungă din urmă pe copiii lui Israel. Însă, nu a socotit că acesta era lucrul cel mai prostesc pe care l-ar putea face. Deoarece Domnul este perfect și foarte puternic, cu siguranță nu le-ar permite să fie întemnițați și distruși. Zeii Egiptului erau ființe create de imaginația lor sau de demonii înșiși, dar Domnul este Creatorul tuturor lucrurilor și, prin urmare, Cel Atotputernic.

Chiar dacă avea țara Egiptului în mână, Faraonul s-a uitat la prada pe care o putea obține. Dar la ce folosea puținul pe care îl aveau foștii lui sclavi? Ar fi trebuit să fie bucuros să permită oamenilor ca el, omenește vorbind, să meargă spre libertate. Însă, cei care nu au Duhul lui Dumnezeu sunt capabili să vadă în slujitorul Domnului ceva care să le poată face plăcere sau profit. De fapt, Faraonul ar fi trebuit să-L vadă pe Dumnezeu cu ei.

Faraon a crezut că poate să-și scoată sabia și să lovească sămânța lui Avraam, dar ce era acea bucată mică de oțel înaintea adevăratei săbii a Domnului? El nu a contat pe faptul că Dumnezeu era cu evreii și că va lupta în numele lor în acea zi sau în orice altă situație. Sunt mulți oameni care se comportă ca împăratul egiptean și, prin urmare, vor avea parte de un final foarte trist. Doar cei care slujesc Celui Preaînalt știu ce este biruința!

Cum ar fi putut mâna lui Faraon să se atingă chiar și numai de unul dintre israeliți? Împotriva poporului lui Dumnezeu nu există descântec (Numeri 23.23), și nici hotărârea Iadului sau alte dorințe ale dușmanului. Tatăl a promis că ne va păzi de tot răul; deci, chiar dacă totul arată că nu există mântuire pentru tine, întoarce-te la Cel Preaînalt. Cine crede ceea ce spune El nu va fi niciodată făcut de rușine.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares