Cu lucrările sale păcătoase, Iuda depășise limita răbdării sfinte. Țara care ar fi trebuit să fie un exemplu de ascultare a devenit un afront la adresa sfințeniei Domnului și, prin urmare, avea să fie luată în robie. La fel se va întâmpla și cu cei mântuiți care se lasă stricați și nu răspund la strigătele Duhului Sfânt ca să se întoarcă la împărtășanie. Astfel de oameni disprețuiesc marea lucrare făcută pe Calvar și nu ascultă de Cuvânt.

Înfrângerea lor a fost nimicitoare, iar rana pe care a făcut-o neascultarea lor a fost dureroasă; astfel, poporul lui Dumnezeu nu s-a întors la picioarele Domnului. Îmbogățirea este una dintre marile primejdii care îi pândește pe cei mântuiți, pentru că, din cauza abundenței bunurilor, mulți sunt înșelați de diverse ispite, iar rezultatul este o mare suferință. Ce putea face Dumnezeu pentru un popor care nu s-a îndreptat, ci, în fiecare zi, se tot îndepărta de El? Nu ți se intamplă și ție același lucru?

Nu era nimeni care să le poată pleda cauza; dimpotrivă, mulți i-au ajutat să-i scufunde și mai adânc în păcat. Împăratul, preoții și alte autorități nu și-au modificat purtarea; astfel, cei mai mulți nici nu voiau să știe despre Domnul și Cuvântul Său. Un popor care fusese scos din robie de mâna puternică a lui Dumnezeu a refuzat să slujească Celui care l-a eliberat. Ieremia și alți slujitori ai lui Dumnezeu nu au fost ascultați, ci prigoniți.

Acești oameni aveau nevoie să fie vindecați și eliberați din nebunia în care se aflau, dar, din păcate, nu au folosit remediul sfânt - pocăința. Încercările lor de a se salva nu au avut niciun efect. La cine să apeleze? La Egipt? Ori, această națiune, simbol al păcatului, nu a fost în stare să răstoarne ordinea Domnului, care îi dăduse pe ai Săi lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, pentru ca să învețe să nu mai calce niciodată împotriva Lui.

Cel de la care au căutat ajutor nu a putut face nimic pentru ei. Cultele vicioase practicate în acel ținut, care nu ar fi trebuit să vadă niciodată pe unul dintre ei invocând pe diavol, l-au determinat pe Domnul să-i părăsească. Acei oameni iubeau păcatul, idolii și alte culte rele, dar au fost părăsiți de iubiții lor. Așa va fi și cu cei care disprețuiesc Izvorul apelor vii și își sapă puțuri fără fund, care nu pot ține apă (Ieremia 2,13).

Când vrăjmașul primește permisiunea de la Domnul, deschide rana și nimeni nu o mai poate vindeca. Pedeapsa pe care aveau să o sufere a fost foarte crudă, însă, deși știau că mustrarea sfântă este adevărată, nu s-au întors la Dumnezeu. Așa că au mers în Babilon pentru a sta 70 de ani în rușine, suferință și durere. Dacă te-ai înstrăinat de prezența sfântă, întoarce-te cât mai curând posibil, căci dacă El te predă vrăjmașului, nu va fi nimeni care să te elibereze.

Nu te lăsa înșelat de minciunile diavolului. A avea belșug nu este un semn că ești bine duhovnicește, și nici minunile nu dovedesc că Dumnezeu aprobă comportamentul tău necuviincios. Dacă vrei să fii fericit pe vecie, apropie-te de Tatăl. În afară de pocăință, nu există nicio modalitate de a evita judecata veșnică sau suferințele care se vor abate peste tine.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares