Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat.
Geneza 45.27
Când Iacov a auzit de la fiii săi că Iosif a murit, a fost ca și cum ar fi pierdut o bucată din el însuși. La urma urmei, cum a putut Dumnezeu, care i-a promis că va fi cu el și-l va păzi de toate relele, să nu aibă grijă de fiul său? De fapt, nu tot ce auzim vine de la Domnul, chiar dacă este spus de oameni pe care îi iubim și în care avem încredere. Biblia ne poruncește să ne ferim chiar și de cei care ne sunt foarte apropiați, căci poate că s-au dedat diavolului (Matei 16,13-23).
Fără îndoială, acest slujitor al lui Dumnezeu nu a acceptat vestea morții lui Iosif și nici nu a crezut în ea, pentru că, în adâncul sufletului, știa că Dumnezeul tatălui său era credincios și arătase că este puternic să-i ocrotească pe toți cei care își puneau încrederea în El. Nu pierde niciodată părerea pe care Dumnezeu ți-a făcut-o despre El, pentru că în ea vei găsi credința și puterea necesare pentru a câștiga.
Mai apoi, când a auzit că Iosif trăiește, inima lui Iacov s-a înviorat (v. 26); apoi parcă și-a ieșit din minți, căci mărturia care îi invadase sufletul era adevărată. Ori, el a crezut mereu că într-o bună zi va auzi despre iubitul său Iosif. Fiul pe care l-a avut cu Raquel, femeia visurilor sale și pentru care a lucrat 14 ani, nu i-ar fi putut fi smuls nici măcar de o fiară. Cei care au grijă de ceea ce au nu-și pierd niciodată cununa în fața nimănui.
După ce a auzit istorisirile despre Iosif, a fost sigur că nu era vorba de un impostor. Adevărul este că inima celor care se încred în Domnul nu se lasă niciodată înșelată de nicio afirmație, chiar dacă sunt și dovezi. Trebuie să-ți aprofundezi înțelegerea Bibliei, umplându-te de înțelepciune și revelație. La urma urmei, slujitorul lui Dumnezeu nu este niciodată tulburat sau făcut de rușine.
Credința în Cel Preaînalt diferă foarte mult de credința pe care oamenii religioși o au în zeii sau religiile lor. Ceea ce ne face să credem în Domnul este mărturia pe care El o dă inimii noastre despre credincioșia Sa față de chemarea noastră și față de lucrările pe care le-a făcut în și pentru noi. Această mărturie este constantă, completă și aduce rezolvare oricărei îndoieli din inimile noastre. Credința este victoria noastră; prin urmare, nu vom fi niciodată învinși.
Patriarhul a luat hotărârea de a merge să-și vadă fiul și, deși bătrân, la auzirea veștii bune, și-a recăpătat puterea și a plecat să-l găsească. Nimic din ceea ce i-a dat Dumnezeu nu putea fi pierdut; prin urmare, după ce a primit confirmarea că Iosif era cea mai înaltă căpetenie a celui mai mare neam din lumea acelor zile, a vrut să-L laude pe Dumnezeu pentru că i-a făcut un folos atât de mare. Astfel, nici măcar vârsta înaintată nu l-ar împiedica să facă drumul lung.
Fii atent la Domnul, slujește-I pe deplin și atunci vei descoperi că El nu te va părăsi niciodată, ci te va feri de orice rău și vești rele. La urma urmei, Dumnezeu este credincios! Singura modalitate de a fi fericit și împlinit în viață este să-ți pui credința în Isus Mântuitorul.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares