În Vechiul Testament, leviții se ocupau de transportarea, montarea și alte activități legate de Cortul sfânt și, mai târziu, de templu. Aceștia nu numai că aveau slujba de a cânta, de a lăuda pe Dumnezeu, ci erau precum lucrătorii pe care îi cunoaștem astăzi – cei care lucrează în biserică. În ziua de azi, nu mai sunt preoți care să jertfească animale sau leviți ca cei care au slujit lui Dumnezeu în trecut. După Evanghelie, totul este nou.

Dacă nu avem ritualurile iudaice și nici mai-marele preot sau cei care exercitau preoția, de ce trebuie să avem leviți și alte obiceiuri ale iudaismului? Cu toate acestea, mulți oameni, cărora le plac astfel de titluri, cred că este nevoie de o astfel de slujire. Există o singură consemnare, în apostolia lui Isus, în care oamenii au cântat un imn. Acest lucru s-a întâmplat înainte de a pleca spre Muntele Măslinilor (Matei 26,30), dar despre levit nu se mai vorbește.

Leviții din acele vremuri nu aveau moștenire, pentru că seminția lui Levi nu era luată în seamă la împărțirea țării, dar i s-a acordat o atenție mai mare de către membrii celorlalte seminții. Astăzi, în biserică, muzicienii sau cântăreții se numesc leviți. Aceștia chiar pot fi, dar nu egali cu cei din acea vreme, deoarece îndeplineau și alte funcții în Casa lui Dumnezeu, cu excepția preoției, și erau din seminția lui Levi. Astăzi, îi avem pe lucrătorii Domnului.

Aaron și fiii săi erau leviți – descendenți ai lui Levi – și aveau să fie preoți pe vecie, dar nu toți descendenții lui Levi aveau să fie preoți, ci unul dintre asistenții săi (Numeri 3.6). Dacă cineva din afara acelui trib va încerca să se alăture lui, va muri. Totuși, așa cum am văzut deja, nu avem nimic de-a face cu regulile și obiceiurile Vechiului Legământ; astăzi, ceea ce predomină sunt regulile stabilite în Noul Legământ.

Legea din ziua de azi este de a nu disprețui pe cei care slujesc Cuvântul lui Dumnezeu și pe cei care ajută la îndeplinirea acestei îndatoriri sfinte. „Levitismul” evanghelic nu seamănă cu nimic cu vechii slujitori ai lui Dumnezeu. Fie ca noii „leviți” să fie respectați ca lucrători și să le fie satisfăcute nevoile.

Nu toți leviții din vechime făceau cântările, iar unii erau paznici, brutari etc. Noii „leviți” trebuie să-și împlinească misiunea cu frică și sfințenie, pentru că, întrucât Dumnezeu este sfânt, cel care nu îndeplinește aceste condiții nu va fi alături de El. David era din seminția lui Iuda și era muzician și cântăreț. Când Saul a căutat pe cineva care să cânte bine ca să-l elibereze, tânărul păstor a fost ales.

Lecția care ne rămâne este că suntem slujitori și administratori ai binecuvântărilor cumpărate de Isus în beneficiul întregii omeniri. Contează câtuși de puțin dacă problema este o boală sau o lucrare a unui duh rău; cei mântuiți sunt chemați să facă precum a făcut Hristos, slujind cu smerenie și înțelepciune, plini de toată cunoașterea voinței Tatălui.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares