Peste tot în lume, invidia a stăpânit pe mulți oameni. Ceea ce a făcut Isus pentru cei în suferință a fost atât de adevărat și uimitor încât nimeni nu a putut nega puterea lui Dumnezeu pusă la lucru de El. Într-o zi, un om orb și mut stăpânit de duhurile rele a fost adus înaintea Învățătorului, care l-a vindecat astfel încât omul a putut vedea perfect. Mulțimea care a asistat la această minune a întrebat dacă El era Fiul lui David; cu toate acestea, fariseii gândeau diferit.

Stăpâniți de invidie, acest grup de israeliți – care se străduia să umble drept, dar făceau multe lucruri greșite pentru că nu erau născuți din nou – a spus că Isus a izgonit diavolul cu ajutorul prințului dracilor, pe care l-au numit Beelzebul, deși minunea nu putea fi tăgăduită. Dacă s-ar fi plecat în fața Adevărului, ar fi putut fi mântuiți și ar fi putut, de asemenea, să facă aceleași lucrări pe care le-a făcut Hristos. Asta se întâmplă multor oameni astăzi.

Au fost aproape de a comite păcatul de neiertat: hula împotriva Duhului Sfânt. Astăzi, cei care hulesc lucrarea Domnului trebuie să fie atenți la ceea ce spun, pentru că, neștiind despre ce este vorba, este înțelept să nu se complice. Totul trebuie analizat cu atenție. Dacă ceva nu este de la Domnul, trebuie respins. Însă, fără a cunoaște faptele, a spune că eliberarea este rezultatul lucrării duhurilor nu este o atitudine bună.

Fariseii au greșit, pentru că, fiind în prezența lui Isus, știau că acea minune a fost făcută de Dumnezeu. Ori, Duhul Sfânt mărturisește întotdeauna celor care sunt cinstiți dacă ceva este lucrarea Domnului, a trupului sau diavolului. În acest caz, fariseii au pierdut ocazia de a crede și de a face dreptate. Avraam a crezut înaintea lui Dumnezeu și i s-a socotit acest lucru dreptate (Galateni 3:6).

Când sunteți înaintea unui om eliberat de duhuri rele, vă veți da seama că există două forțe care luptă pentru această viață. Una este pentru a nimici (împărăția întunericului), care rezistă până în ultima clipă, și alta (puterea lui Dumnezeu), care luptă pentru a-i elibera pe cei asupriți de Satana. Scopul rău al multora îi face să nu urmeze Lumina, pentru că, adânc în sufletul lor, au decis să trăiască așa cum îi place diavolului.

Dumnezeu este drept și cântărește bine ceea ce se întâmplă în inima omului când este înaintea Lui. Unii nu se încred în Domnul imediat, dar curând ajung la concluzia că trebuie să facă acest lucru pentru a scăpa de necazurile aduse de diavol. Ei bine, cel rău este atât de rău, dăunător și pervers, încât nu-i place nici de cei care fac ce vrea el.

Examinează-ți atitudinile! Dacă și tu ai luat o cale greșită, pocăiește-te, pentru că atunci când răbdarea lui Dumnezeu se va termina în ceea ce te privește, dușmanul își va duce la sfârșit distrugerea. Nu lăsa loc celui care doar vrea să te omoare, să te fure și să te distrugă. Pe de altă parte, Isus este blând și smerit cu inima și, prin urmare, așteaptă cu răbdare și nerăbdare hotărârea ta.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares