Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.
Psalmi 119.176
Sunt mulți oameni care s-au abătut de la stâna Domnului și, dacă nu se întorc la timp, vor fi hrană animalelor sălbatice. Psalmistul s-a comparat cu o oaie care a părăsit turma și a cedat înșelăciunilor lumii. Fără protecția păstorului, nu ar putea fi condus la pășunile verzi sau la apele liniştite, unde ar fi în siguranță. Este un lucru trist să te comporți ca un prost sau ca un neajutorat.
Știi când te abați de la cale prin tăcerea ce-ți umple inima în raport cu Dumnezeu. De la o clipă la alta, parcă Domnul nici nu există. Așa că, trecând prin tot felul de ispite, nu mai simți dorința de a te întoarce la Domnul. Dar când ți se întâmplă ceva rău, încerci să vorbești cu Dumnezeu pentru a obține ajutorul Lui. Însă, de îndată ce problema ta este rezolvată, te îndepărtezi din nou. În multe cazuri, asta este o cale fără întoarcere.
Ușa larg deschisă este înșelătoare prin ofertele sale, unde râsul este ușor și fals. Plăcerile sunt oribile și, de îndată ce ajungi la extaz, un amestec de frustrare și revoltă îți stăpânește sufletul, pentru că știi că nu aparține lumii pierzaniei. De ce să insiști, mergând mai departe, dacă după aceea s-ar putea să nu te mai întorci niciodată? Ce se întâmplă cu oile care se îndepărtează prea mult, dacă nu au simțul orientării, specific animalelor, ca să se întoarcă la Domnul?
Nu se merită să trăiești fără a fi în comuniune cu Tatăl, pentru că visele se năruiesc, dezamăgirea pe care o oferă lumea face să dispară orice virtute și începi să trăiești de parcă viața pământească ar dura pe vecie. De fapt, ceea ce este veșnic – sufletul tău – încetează să te mai preocupe, și tot ce îți dorești este să te împlinești pe cărările pierzaniei. Lucrul bun este că Dumnezeu nu renunță la noi. Astfel, Îi putem auzi vocea și ne putem întoarce la stâna cea sfântă.
Este timpul să-I cerem să ne salveze, pentru că nici nu știm să ne întoarcem acasă. Mulți, deși au simțit prezența lui Dumnezeu și le-a plăcut să fie în casa Tatălui, astăzi nu mai simt nimic și sunt singuri și pierduți, neștiind cum să se întoarcă. Așa că este important să te rogi ca Tatăl să te caute, să te găsească și să te conducă la stâna Lui. Dacă ai nevoie constantă de iubire și protecție, roagă-te.
Motivul pentru care Domnul te caută este pentru că nu ai uitat poruncile Lui. Astfel, există o legătură între tine și El. Adevărul este că nu ar fi trebuit să te dedai niciodată plăcerilor lumii, încetând de a răspunde chemării Tatălui și de a face ceea ce te-ar fi dus înaintea Lui. Totuși, dacă vrei cu adevărat să te întorci, apropie-te de Dumnezeu așa cum ești, pentru că această dorință este dovada că Cel Preaînalt te-a găsit deja.
În casa Tatălui este sărbătoare continuă, dar cu anumite condiții. Cu El, ești ocrotit de animalele sălbatice, de cei care vor să te distrugă. Nu ai cum să fii lovit de săgețile vrăjmașe dacă stai în poala Păstorului. Poți auzi oare vocea sfântă ce spune că ești al Lui, că nici un rău nu ți se va întâmpla și că nicio ciumă nu se va apropia de cortul tău?
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares