Facerea omului a fost un timp de mare bucurie și împlinire pentru Domnul; la urma urmei, El a făcut o ființă după chipul și asemănarea Sa, pentru a umbla cu El și a-I face voia Sa minunată (Geneza 1.26). De la început, El a arătat lui Adam toate ființele pe care le crease, pentru a le putea numi pe toate. Omul a păcătuit și, făcând acest lucru, a deschis ușa pentru ca diavolul să intre în lumea noastră și să devină stăpân peste Pământ.

Când a apărut păcatul, Domnul nu a mai putut îngădui omului să rămână în prezența Lui, căci, fiind sfânt, El l-ar distruge complet cu strălucirea firii Sale și nu va mai fi nădejde pentru neamul omenesc. Pentru binele nostru, Dumnezeu a trebuit să-i alunge pe Adam și Eva din Paradis. Au fost părăsiți de Creator, care nu ar lua niciodată această decizie dacă ar fi rămas așa cum au fost făcuți.

Faptul de a părăsi omenirea nu a fost pe vecie, ci pe moment. Însă, pentru om, acest lucru a fost îngrozitor, pentru că, dintr-o clipă-n alta, nu a mai putut conta pe prezența lui Dumnezeu, pe ajutorul și mila Lui, cât și pe celelalte binefaceri pe care le avea înainte. Totuși, în același timp în care a avut loc căderea, Domnul a început să creeze planul mântuirii noastre.

În ochii Celui care locuiește în veșnicie și, prin urmare, nu este stăpânit de timp și nici de vreun regim, întrucât El este Atotputernic, această perioadă se referă la despărțire care, după cum am văzut, era necesară. Însă, pentru viața noastră, în care orice minut contează, această perioadă a fost mult prea lungă. Dar toate acestea aparțin trecutului, din moment ce Isus S-a pogorât în Iad și a luat diavolului și îngerilor lui autoritatea lor asupra noastră, fiind acum liberi.

Vestea bună este că, cu mare îndurare, El ne-a ocrotit. Chiar și omul care se află în cel mai mare și mai dezgustător păcat a fost ocrotit, dacă și-a recunoscut condiția păcătoasă pentru ca eliberarea să-i fie totală. Nimic altceva nu ne desparte veșnic de Dumnezeu, dacă nu continuăm în greșeală. Cel care crede în lucrarea lui Isus făcută pe Calvar este cu adevărat liber.

Îndurarea sfântă garantează iertarea și reobținerea statutului de copil al lui Dumnezeu. Cei mântuiți, la rândul lor, nu trebuie să se supună dorințelor vrăjmașului, ci să rămână statornici în ceea ce spune Domnul. Diavolul nu are cum să-ți distrugă viața dacă continui în noua poziție de fiu al lui Dumnezeu. Însă, de faci vreun păcat, pocăiește-te imediat, altfel te vei îndepărta de Tatăl.

Trăiască îndurarea Domnului, căci, fiind ferm în ceea ce a făcut Isus pentru tine, nicio osândire nu va veni asupra ta, nu te vei poticni și nu vei fi rob diavolului. Astăzi, poziția ta este una de supremație. Cei care sunt în Hristos pot și ar trebui să se bucure de libertate veșnică. Aleluia!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares