Nebunia celui rău îl face să se creadă mai bun decât ceilalți, pentru că se simte „unic”. Nebucadnețar, împăratul Babilonului, s-a închipuit atât de mare încât a poruncit construirea unei statui din aur, pentru ca toată lumea să i se poată închina. După ce a aflat că trei tineri evrei nu s-au închinat în fața ei, așa cum hotărâse, s-a umplut de furie și a vrut să-i facă să se răzgândească, altfel vor fi pedepsiți.

Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au spus că nu se vor supune, căci Dumnezeul pe care l-au slujit îi va izbăvi şi, chiar dacă scăparea nu ar fi posibilă, nu vor sluji zeilor împăratului şi nu se vor închina chipului său de aur. Atunci împăratul s-a umplut de furie, și-a schimbat fața și a poruncit ca cuptorul să fie încălzit de șapte ori mai mult decât în ​​mod normal (v. 19). Aceasta a fost întâlnirea celui rău cu eroii lui Dumnezeu.

Nebucadnețar a poruncit celor mai puternici oameni din armata sa să-i lege pe tineri și să-i arunce în cuptorul încins (v. 20). Însă, nici asta nu a înfricoșat inimile celor trei tovarăși de a-și cruța propriile vieți, căci credeau că Domnul are putere să-i elibereze. Au fost legați cu izmenele, mantalele și celelalte haine ale lor și aruncați în cuptor. Pe de o parte, avem un împărat mânios și, pe de altă parte, trei tineri slujitori ai Celui Preaînalt. Ce imagine frumoasă!

În această întâmplare a avut loc și un incident, căci, Când împăratul a dat porunca, soldații lui s-au apropiat foarte mult de foc, iar flăcările le-au aprins hainele și i-au ucis, iar tinerii au căzut în cuptor. În acel moment, a avut loc o lucrare a lui Dumnezeu pe care nimeni nu a mai văzut-o până atunci. În loc să fie arși, Șadrac, Meșac și Abed-Nego umblau nevătămați în mijlocul focului, care nu avea puterea de a se atinge de ei, ceea ce dovedește intervenția cerească.

Împăratul a rămas uimit și s-a ridicat, întrebând căpitanii dacă nu au aruncat trei oameni legați în cuptor. Ei au răspuns că au făcut așa cum li s-a ordonat. Cu toate acestea, Nebucadnețar a văzut patru oameni slobozi, mergând în foc fără a fi fost răniți. Tremurând, a spus că înfățișarea celui de-al patrulea om se asemăna cu cel al unui fiu de dumnezei. Dar în aceasta a greșit, pentru că Fiul lui Dumnezeu hotărâse să fie cu slujitorii Săi (v. 24,25).

Ce lecție nu a primit acel dictator! Chiar și sub amenințarea de a fi aruncați în cuptorul aprins, slujitorii lui Dumnezeu nu au fost intimidați și nu au dat înapoi. Adevărul Domnului este diferit de ceea ce spune omul sau iadul. Dacă s-ar fi plecat, ar fi intrat cu adevărat în cuptorul cu foc nestins; dar, cum nu au cedat, focul omului nu a avut putere asupra lor. Merită să te încrezi în Domnul.

Slujitorii lui Dumnezeu nu-și pot negocia mântuirea pentru a-și „salva propria piele”. Dacă trebuie să murim pentru credința în Mântuitorul, vom merge până la capăt. Însă, dacă osânda nu a venit de la Dumnezeu, nu va avea nicio putere asupra noastră. Dacă El ne-a ales să-I slujim într-un mod care va părea nemilos firii omului, trebuie să înaintăm neînduplecați, căci, de cealaltă parte, El ne va aștepta.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares