Există un proces duhovnicesc în realizarea lucrării lui Dumnezeu de care nu suntem întotdeauna conștienți. Versetul pe care-l studiem vorbește despre focul care aprinde vreascurile și face apa să fiarbă. Acest lucru se întâmplă întotdeauna când primim o binecuvântare, pentru că în tot ceea ce ne dă Domnul, se întâmplă o succesiune de lucruri în lumea duhovnicească și atunci suntem răsplătiți cu ceea ce spunem că este o minune. Prin urmare, îți dau acest mesaj pentru a face acest lucru să ți se întâmple.

Este necesar să luăm lemnul pe care ni-l arată Dumnezeu în Țara Sa, Cuvântul, așa cum a făcut Moise, care a găsit unul și l-a aruncat în apele Marei, care erau amare și nepotrivite consumului. Însă, de îndată ce slujitorul Domnului și-a folosit credința, acestea au devenit potabile, iar israeliții s-au putut bucura de ea. În acest text, El ne îndrumă să punem foc pe lemne, iar apele lui Dumnezeu – revelațiile Cuvântului Său – vor fierbe. Astfel, lucrarea va fi la îndemâna noastră.

Suntem avertizați că, fără lemne, focul se stinge (Proverbele 26:20). Prin urmare, trebuie să urcăm mereu pe muntele lui Dumnezeu să tăiem lemne și să aducem material pentru a ne construi slujirea, care trebuie dovedită prin faptele credinței noastre, ce aparțin Domnului. Funcția focului este de a aprinde lemnele, făcând posibilă revelația și apele să dea în clocot; apoi, când îi poruncim celui rău să plece sau să-și înceteze lucrarea, ne va asculta.

Scopul nostru este mult mai mare decât a primi binecuvântări – ceva sigur de căutat și pe care, crezând, îl vom primi: să facem cunoscut Numele lui Isus, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Când văd că procesul are loc, dușmanii, care până atunci ne oprimau, vor fugi cu disperare. Nu există bătălie în care omul credincios și ascultător să intre fără a obține victoria. Într-adevăr, bătăliile noastre au fost câștigate odată cu învierea lui Hristos.

Din lipsă de înțelegere, mulți creștini sunt chinuiți de cel rău și, oricât s-ar ruga, ar posti sau plânge, puțin sau nimic nu li se va întâmpla. A fost acesta cazul lui Isus, Pilda noastră? Nu! Isus ne-a garantat că vom face aceleași lucrări făcute de El (Ioan 14.12), pentru că, fiind un Om desăvârșit, El a știut să scoată lemnele și să le arunce în foc și, când apa fierbea, a poruncit pur și simplu paraliticului să-şi ia patul şi să meargă.

Cred că Dumnezeu ne deschide înțelegerea pentru ca lucrări mari să poată fi făcute. În curând se va ridica o generație de slujitori neînfriați ai Domnului și apoi, fără nicio tulburare, puterea lui Dumnezeu va face minuni uimitoare. Avem nevoie de ea în zilele noastre, pentru că religiile oamenilor fac ca milioane de oameni să fie împiedicați să participe la slava sfântă; astfel, iadul este biruitor, fiind tot mai plin.

Popoarele duhovnicești care stăpânesc omenirea trebuie să tremure înaintea lucrării uriașe pe care Dumnezeul nostru a început să o facă. Prezența lui s-a simțit în adunările în care se propovăduiește Evanghelia în întregime. Nu mai este loc pentru răutatea diavolului, ceva scornit pentru a-i înșela pe cei neatenți și nevinovați. Ale lui Dumnezeu sunt slava și lauda!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares