Istoria iudaismului își are rădăcinile în Avraam, când acesta a hotărât să nu se amestece cu alte culte din țara sa. Ascultând glasul lui Dumnezeu, patriarhul a plecat într-un loc care avea să i se arate (Geneza 12,1). Oriunde mergea, ridica un altar Domnului și I se închina. Chiar trăind printre popoare politeiste, Avraam a mărturisit că crede în Cel Atotputernic, plantând sămânța credinței în singurul Dumnezeu.

Credința poporului evreu a fost confirmată și bazată pe Legea lui Moise, Vechiul Testament, din care a provenit Tora – un set de cărți compus în principal din Pentateuh – primele cinci cărți ale Bibliei. Evreii încearcă să o urmeze orbește, dar, pentru că nu au Duhul Sfânt, nu pot înțelege sensul real a ceea ce este consemnat acolo, precum și alte subiecte tratate de profeți și de Psalmi.

Un caz identic se întâmplă în multe așa-zise cercuri evanghelice, unde doar promisiunile au valoare. Pentru oamenii care le frecventează, respectarea poruncilor nu este relevantă; ceea ce contează sunt rugăciunile și mărturiile binecuvântărilor. Ori, dușmanul este capabil să se străduie din răsputeri pentru a-i înșela pe cei care nu cunosc cu adevărat pe Domnul. Prin urmare, este necesar să cunoaștem Scripturile, iar aceasta este porunca lui Isus (Ioan 5:39).

A fi cuprins de râvnă pentru Domnul, a se îngriji de biserică sau de sinagogă și, în unele cazuri, cu fanatism, este ceea ce contează pentru mulți, pentru că cred că așa împlinesc lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, versetul pe care îl studiem nu spune asta. Prin el, învățăm că lucrul important este să înțelegem voia sfântă, planul de mântuire și ceea ce a realizat Isus prin moartea Sa, când a șters păcatul și consecințele sale. Mai mult, trebuie să îndeplinim lucrarea pe care El ne-a poruncit să o facem.

Osea a căutat să afle de la Domnul de ce au suferit copiii lui Israel, iar răspunsul a fost că au fost distruși din lipsă de pricepere (Osea 4:6). În ciuda faptului că toți profeții vorbesc în detaliu despre ceea ce a făcut Mesia în locul nostru, mulți încă nu realizează astăzi faptul că El ne-a luat locul pe Calvar, biruind și lăsând pe diavol și pe demonii săi fără autoritatea pe care o aveau asupra noastră, și că prin rănile lui Isus suntem vindecați (Isaia 53,5).

Nu există altă revelație decât cea pe care a dat-o Dumnezeu prin Fiul Său. Tot ceea ce a fost scris că El avea să facă a fost împlinit. Din acest motiv, azi nu trebuie decât să credem și să cerem binecuvântările care ne aparțin și atunci nu ne vom face de rușine. Prin urmare, nu vă supuneți capriciilor celui rău. Adevărul este că numai în Fiul lui Dumnezeu există mântuire desăvârșită și cine L-a primit a fost mântuit și ales pentru Ziua răscumpărării veșnice.

A crede în Cel Preaînalt este mai mult decât o religie, căci înseamnă a fi în contact direct cu El. Nu există niciun motiv pentru a nu te converti. La urma urmei, când omul aude propovăduirea Cuvântului, în adâncul inimii sale, apare ceva asemănător cu o voce care îi spune că aceasta este Calea. Cine nu este născut din nou, din apă – Cuvântul – și din Duh, nu poate intra în Împărăția Cerurilor (Ioan 3.3-5).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares