Jurămintele vin de la Domnul. Deci, dacă ești de acord să te întovărășești cu El, nu te gândi niciodată să schimbi sau să nu împlinești ceea ce a fost hotărât. Dumnezeu nu-l va considera nevinovat pe omul care a făcut legământ cu El. Nu ești obligat să împlinești ceea ce Tatăl te-a inspirat să faci, dar, în același timp, nu este o hotărâre bună să nu vrei. Când El ne îndrumă, ceva minunat are loc.

Povestea jurământului Anei, care a dus la nașterea lui Samuel, este predicată și spusă peste tot, pentru că este frumoasă și de o mare forță creatoare. Cu toate acestea, fiecare ar trebui să observe cu atenție ceea ce simte de la Dumnezeu. După ce ai intrat în legământ cu El, nu poți spune niciodată că nu ești sigur de ceea ce faci, mai ales dacă Cel Preaînalt și-a îndeplinit partea. Nu lăsa pe Domnul să-ți ceară ceva.

Suntem preveniți de Cel Preaînalt să nu fim nesăbuiți și să-I propunem ceva; însă, dacă invitația vine de la El, nu există niciun motiv să o refuzăm. Fără îndoială, ceea ce ne cere Dumnezeu va avea ca rezultat binecuvântări pentru viețile noastre. Cel Preaînalt nu are nevoie de nimic de la noi, dar dacă ne oferă un lucru, este pentru a-l înmulți, așa cum a făcut în Sarepta din Sidon, când Ilie a cerut în Numele Său ca văduva să-i pregătească o turtă cu puțina făină ce-i rămăsese (1 Împăraților 17.13).

Rușinea Anei s-a încheiat odată cu nașterea lui Samuel, dar ar fi putut continua în veci dacă nu ar fi făcut ceea ce a promis. Mulți oameni, în momentele grele, au făcut jurăminte, care au primit răspuns; însă, cum dușmanul vine întotdeauna cu ispite, unii oameni nu numai că nu s-au ținut de cuvânt, ci și-au găsit scuze, susținând că au fost înșelați de cineva.

Când Domnul ne inspiră să facem ceva și suntem de acord, El ne include în lucrarea Sa veșnică. Astfel, în veci de veci, numele nostru va fi amintit ca despre cineva care a făcut voia sfântă și a fost răsplătit pentru aceasta. Nu există om care să fi dat ceva lui Dumnezeu și să nu fi primit mai mult în schimb. Ana s-a ținut de cuvânt și, când copilul avea cea mai mare nevoie de ea, l-a dus la templu și l-a dat preotului.

Poate că i-a fost dor de primul ei născut, dar nu s-a întors niciodată după el. Nu lua niciodată înapoi ceea ce ai dat lui Dumnezeu, ci laudă-L pentru că te-a făcut tovarășul Său. Fapta ei l-a făcut pe Eli să slăvească pe Cel Preaînalt și, în același timp, să aibă grijă de băiat ca fiu al lui Dumnezeu. A fi responsabili pentru ceea ce oferim Domnului sau pentru ceea ce primim de la El ca să fie în grija noastră este întotdeauna o faptă bună. Împlinește cu responsabilitate ceea ce ți-a spus El să faci.

Nu uitați de propunerea făcută Tatălui ceresc, căci dacă nu o veți cinsti, veți fi găsiți vinovați. Cu Dumnezeu nu vă puteți juca și de El nu vă puteți bate joc, căci ceea ce veți semăna, aceea veți și secera (Galateni 6:7). Aveți grijă să nu lăsați ca vreo patimă să vă stăpânească inima și astfel să vă facă să nesocotiți pe Domnul sau să-L mâniați. Fiți credincioși!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares