O atitudine pasivă în fața eșecului este ca o mărturisire a celui care se predă diavolului, pentru că, chiar dacă ai mers prea departe și crezi că nu mai există întoarcere, Tatăl este gata să te îndrepte și să te facă să te întorci la demnitatea la care nu ar fi trebuit să renunți niciodată. Profită de oportunitatea pe care ți-o oferă Domnul pentru a o lua de la capăt. Apoi, cu experiența pe care ai acumulat-o în suferință, nu mai îngădui să ai vreun eșec.

Dacă sufletul tău este tulburat, nu ești în comuniune cu Dumnezeu. Întrucât El nu greșește și nu este rău, greșeala este în tine. Nu este nimic mai bun decât să-L întrebi pe Cel Preaînalt de ce s-a întâmplat asta și să urmezi instrucțiunile Lui. Dacă vei continua așa cum ești, vei fi pierdut pe vecie, dar dacă accepți să te închini în fața slavei sfinte, vei fi liber și folosit pentru fapte mărețe.

Chiar și cei mai dăruiți au avut o perioadă grea, iar unii au căzut ca David. Dar acesta nu a tăcut și, când a văzut cât a greșit, și-a mărturisit păcatul și a scris mulți psalmi care au fost de mare ajutor altora. Poate că ai pierdut o bătălie, dar nu și războiul. Israel a pierdut bătălia de la Ai, dar s-a refăcut și apoi a plecat pentru a cuceri Canaanul promis.

Diavolul întocmește un plan și își propune să-l ducă la îndeplinire. Însă, creștinului îi revine să nu-l accepte. Dacă întâmplător ai căzut în capcanele celui rău, mergi înaintea lui Dumnezeu și mărturisește-ți greșeala. Apoi, împacă-te cu cel față de care ai greșit. În caz contrar, viața ta va rămâne în mâinile vrăjmașului. Decizia ta îți va spune ce se va întâmpla cu tine, bine sau rău. Este înțeleaptă și veselă inima Domnului, care îți aduce iertarea.

Când minți, este ca și cum ți-ai repeta păcatul. Cine nu are curajul să recunoască că a fost cauza vreunei poticniri sau a unei simple ispite, nu slujește lui Dumnezeu, ci Satanei. Acest lucru te va costa mai mult decât să-ți recunoaști faptele și să-ți ceri iertare. Fie ca lacrimile pe care Isus le-a vărsat din cauza loviturilor de bici și a cuielor care i-au străpuns trupul să fie motivul hotărârii tale.

Greșește mult omul care subestimează capacitatea celorlalți de a-i vedea purtarea rea. Chiar dacă el sau ea nu arată că au înțeles strategia acuzatorului, cu siguranță, pentru că sunt și ei oameni, și-au dat seama cât de josnic a procedat. Fii sincer și scapă de osândă, căci mărturisirea nu este pentru a te condamna, ci pentru a te scoate din ghearele dușmanului. Cei care sunt ai lui Dumnezeu nu neagă adevărul. De aceea, sunt iertați.

De ce să rămâi câțiva ani în mâinile diavolului și apoi să mori ascunzându-ți greșeala, dacă, la Judecata de apoi, se vor dezvălui până și intențiile inimii? Ce vei face? Acum este timpul să primești pe Hristos și să pui pe diavol la locul său – sub picioarele tale. Dumnezeu vrea să-ți vadă purtarea ca să te ierte. Nu-ți amâna hotărârea, pentru că poate fi prea târziu.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares