Cea mai bună veste pe care o putem avea este că Domnul nu este departe de noi, ci umblă printre noi, în mijlocul adunării, gata să ne asculte rugăciunile, să ne ocrotească viețile și să ne facă cunoscute promisiunile Sale. Conștienți de acest lucru și crezând în El, ni se va răspunde prompt de fiecare dată când ne rugăm. Prin urmare, putem trăi fără teamă, căci nici un rău nu ni se va întâmpla (Psalmi 91:10).

Dumnezeu poate face totul pentru noi cât ai clipi din ochi. Merită să amintim că El a creat lumina pentru a se deplasa cu 300.000 de kilometri pe secundă. Ei bine, El este mult mai rapid decât creația Sa. Pentru o mai bună înțelegere, să comparăm viteza luminii cu cea a unei țestoase. Viteza lui Dumnezeu este cea a unei rachete spațiale, dar care este înmulțită de un trilion de ori, fiind mai rapidă decât navetele spațiale actuale.

Primul motiv pentru care Domnul este în mijlocul nostru este să ne păzească de puterea dușmanului de a ne face rău, fără a ne lăsa să cădem în ispită. Fiind în comuniune cu Dumnezeu, dacă diavolul se apropie prin cineva carismatic și profesionist în arta amăgirii, Tatăl ne va face să simțim că, în spatele acelei oferte „nevinovate” sau „bune”, se află răul.

Cel de-al doilea motiv este să-l îndepărtăm pe vrăjmaș de noi. Prin urmare, nu avem nevoie să angajăm detectivi privați, spioni sau bodyguarzi. Dacă cineva cu intenții rele este în căutarea noastră, Domnul ne va dezvălui acea persoană și demonul care o folosește. Astfel, este de ajuns să ne folosim autoritatea pentru a anula o astfel de lucrare.

Este important să trăim în sfințenie, pentru că fără ea nu vom avea pe Cel Preaînalt cu noi. Prin urmare, este necesar ca adunarea să fie sfântă. Dacă cineva care este în compania noastră sau cu care suntem în legătură, greșește, trebuie să-l mustrăm; dacă nu se îndreaptă, trebuie să ne despărțim de el. Nu asta a făcut Avraam cu Lot, nepotul său, pentru că păstorii lui se certau cu ai săi?

Dacă există păcat, Dumnezeu nu va umbla printre noi; de aceea, ai grijă de asta. Niciun partener, angajat sau chiar soț care se complace în păcat nu se poate asocia cu noi. Acest lucru este atât de grav încât Acan, când a cucerit Ierihonul, luând pentru el o mantie babiloniană și o pană de aur, a făcut ca Israelul să fie înfrânt de oamenii din Ai (Iosua 7.1). O fărâmă de drojdie a dospit tot aluatul.

Astăzi, nu toată adunarea va suferi răutatea unuia sau a unora dintre membrii săi, căci Dumnezeu a interzis ca în Israel să se spună că li s-au strepezit copiilor dinții pentru că părinții au mâncat aguridă (Ieremia 31:29). Fiecare va avea de dat socoteală.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares