Cine crede că poate înșela pe Domnul face cea mai mare greșeală din viața sa, căci El este complet și desăvârșit în toate privințele. Chiar înainte ca omul să-și facă un plan pentru a ascunde adevărul sau a minți, Dumnezeu știe ce se întâmplă. Cel mai bine este să fii sincer și să te pocăiești de greșelile tale. Pentru a face acest lucru, cere Tatălui să-ți dea darul pocăinței și urmează îndrumarea Lui.

Diavolul folosește pe oameni în cele mai diverse păcate, iar unii se depășesc în practicarea lor. Pe de altă parte, când simt atingerea Celui Preaînalt și se pocăiesc, Îi devin recunoscători. Dovada că au primit iertarea se vede în afecțiunea pe care o nutresc Celui Preaînalt. Chiar dacă remuşcarea că au făcut ceva rău este mare, bucuria Domnului în inimile lor îi fac să aibă lacrimi de recunoştinţă.

Omul păcătuiește prin faptă, cuvânt și gând și astfel cade în mâinile diavolului care l-a dus la păcat. Asta cel puțin dacă nu se pocăiește, mărturisește și-și cere iertare. Cei care nu se pocăiesc nu-și pot obține iertarea greșelilor și, astfel, se află sub autoritatea celui rău. Atunci, oricât de mult s-ar ruga și chema ajutorul sfânt, dușmanul continuă să-i asuprească. Numai iertarea te poate izbăvi de puterea diavolului.

Chiar și oameni ca David, despre care Domnul spunea că este după inima Sa, au făcut greșeli; totuși, după ce s-au mărturisit și și-au primit iertarea, s-au întors la legământul cu Cel Preaînalt. Într-adevăr, iertarea lui Dumnezeu îl curăță pe om de faptele sale rele, dar cei care ascund ceea ce au făcut şi se comportă ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat se înşeală. Trebuie să urmezi ritualul pocăinței pentru a fi iertat.

Femeia păcătoasă care s-a dus în casa lui Simon era cunoscută de toată lumea, inclusiv de el. Acesta credea că Isus nu-și dăduse seama că ea trăia în păcat. Însă, trecutul ei nu era ascuns de ochii Învățătorului, după cum nu este nici cel al tuturor oamenilor. Hristos știa de principiul lui Dumnezeu: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult (Luca 7:47); de aceea, a lăsat-o să-I spele picioarele cu lacrimile ei și să le usuce cu părul ei.

Lecția pe care Isus i-a dat-o lui Simon a fost mult mai mare decât acesta și-ar fi putut imagina. Hristos nu numai că știa de trecutul ei trist, ci și de hotărârea pe care o luase în inima ei. Fariseul a simțit că ar trebui să spele picioarele Învățătorului, dar nu a făcut-o; a vrut să-L întâmpine cu o plecăciune sfântă, dar nu a dat atenție atingerii Duhului Sfânt. Apoi, a judecat-o pe femeie. Așadar, când Domnul i-a explicat toate acestea, i-a dat o lecție pe care nu o va uita niciodată.

Nu contează ce ai fost, ci ce vei fi după ce Îl vei întâlni pe Fiul lui Dumnezeu și Îi vei primi binecuvântările. Astăzi, Domnul cheamă pe păcătoși la pocăință, așa că toată lumea poate și trebuie să vină la El, care este milostiv și gata să ierte. Semnul că ți-a fost dată iertarea se va vedea după cât de mult Îl iubești.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares