Balaam a spus lui Balac, regele Moabului, că nu poate blestema pe israeliți, pentru că nu se putea folosi de vrăji împotriva lor (Numeri 23:23). Cu toate acestea, Balaam l-a învățat pe rege cum să distrugă poporul lui Dumnezeu.

La poalele acelui munte, israeliții au fost ademeniți de moabiți într-un mod atât de viclean, încât o ciumă, poruncită de Domnul, a venit asupra copiilor lui Israel și a luat viața a peste 24.000 de oameni (Numeri 25.1-9).

Fiecare greșeală aduce blesteme. Ascultând de Balaam, moabiții au făcut pe mulți israeliți să se închine lui Baal, ceea ce înseamnă Domnul Despicăturii, unde israeliții au comis acte infame, trăind în desfrâu înaintea Domnului. Din cauza acestui păcat, aceștia au fost pedepsiți pe drept. Acest caz a slujit drept avertisment pentru toți cei care cad în păcat față de legea sfântă. Îndurare!

Un astfel de cult s-a dovedit întotdeauna un pericol pentru poporul lui Dumnezeu. Pentru a-și ierta vreun păcat, adepții lui Baal credeau că dacă au contact sexual cu o femeie sub un copac și se închină la acest idol, vor fi curățați. Nu e de mirare că mai târziu, în triburile care s-au răzvrătit în timpul domniei lui David, formând un alt popor, regatul de nord, acest păcat a avut consecințe groaznice.

Spre deosebire de adevăratul Dumnezeu, al cărui Nume provine de la YHVH, tetragrammaton în greacă, răspândit sub forma Iehova, Baal a reprezentat toată decăderea spirituală și morală. În acele zile, din cauza ciumei, au murit mii de oameni. Fineas a executat judecata, trimițându-și sulița într-un cuplu care l-a necinstit pe Cel Atotputernic. Sulița a pătruns în burta femeii și a ieșit prin spatele bărbatului.

În zilele noastre, lupta are loc de asemenea între cultul lui Baal și închinarea la Domnul, întrucât mulți dintre cei care s-au îndepărtat de Trupul lui Hristos caută plăcerea trupească în păcat. Atunci când dreptatea sfântă are loc, aceste sărmane vieți vor fi pierdute pentru totdeauna.

Misiunea Bisericii este să propovăduiască Cuvântul, îndemnându-i pe oameni la pocăință și la schimbarea lor. Lucrarea cea mai mare a Evangheliei este aceea de a-i căuta și mântui pe cei pierduți (Luca 19:10).

Unde-și vor petrece cei păcătoși veșnicia? Cei cărora nu le pasă de nimic nici măcar nu bănuiesc că vor fi trași la răspundere pentru felul în care trăiesc. Ce scuze vor aduce ei la Judecata de apoi? Mesajul care trebuie propovăduit este: pocăiește-te și întoarce-te de la căile tale rele, căci de nu, nu mai ai nicio nădejde.

Cui ai slujit, lui Baal sau Domnului Isus? Nu te amăgi, căci așa cum ciuma care a izbucnit în Baal-Peor a ajuns doar la cei întinați de păcat, tot așa și îngerii cerești vor ști să-i deosebească pe cei drepți de cei rătăciți.

La venirea lui Isus, neghina va fi legată în snopi și aruncată în focul veșnic pentru a arde în vecii vecilor. Să nu-ți dorești să fii în mijlocul ei! Îndreaptă-ți ochii către Ceruri!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares