Când a fost chemat să meargă în țara pe care Dumnezeu i-o va da, Avraam a primit toate atributele care să-l facă un om binecuvântat. În ziua aceea, fratele său Haran murise, iar Lot, fiul fratelui său, a plecat să locuiască la unchiul său Avraam, care nu l-a părăsit și nici nu l-a lipsit de binecuvântarea care îi era menită. Lot, însă, nu a recunoscut niciodată acest lucru.

Lot a văzut ce a făcut Dumnezeu în Egipt, când faraonul a vrut să o ia de soție pe Sara și Dumnezeu l-a mustrat aspru pe împărat. Această situație trebuie să-i fi atins inima, deoarece era ca un testament că Domnul s-a dăruit celor care au știut să răspundă cererii sale. Deoarece era sub pavăza unchiului său, nici un rău nu putea să i se întâmple, căci urma să profite și el de binecuvântarea care l-a însoțit pe Avraam în tot drumul său.

În curând Avraam a devenit foarte bogat, ceea ce s-a întâmplat și cu Lot, care ar fi trebui să-și iubească mai mult unchiul și să nu-și lase păstorii să se lupte cu cei ai lui Avraam, pentru că binecuvântarea era dată acestui patriarh. Cum nu făcea nimic, unchiul său a venit și i-a propus să se despartă; dacă ar fi fost deștept, i-ar fi sugerat să găsească o alternativă pentru a ieși din criză, pentru că faptul de a rămâne alături de el a fost bine și productiv, dar nu a făcut-o din cauza celor auzite.

Cum era lacom și mânat de plăcerile trupești, Lot și-a ridicat ochii și l-a lăsat pe diavol să-i arate Sodoma (care, înainte de a fi distrusă de focul lui Dumnezeu, era prosperă) și s-a lăsat înșelat de lăcomie. Nici măcar nu i-a păsat de a da ce e mai bun celui care i-a făcut promisiunea, pentru că ceea ce conta pentru el era să se îmbogățească și să obțină mai mult decât unchiul său. Ori, în munți, Avraam nu ar fi avut parte de bogățiile de care s-ar fi bucurat Lot în acea țară.

Omul invidios este ingrat și vrea să-și dea importanță. Astfel, e capabil să facă orice consideră necesar pentru a lua poziția celuilalt și a o uzurpa cu orice preț, chiar dacă trebuie să mintă, să trișeze și chiar să-și petreacă toată viața cu capul plecat. Acesta e gata să alerge înainte și să ia totul pentru el, fără să știe că prețul de plătit va fi foarte mare. Sărmanul de el, nu știe oare că va veni și Ziua Judecății?

Odată cu înfrângerea Sodomei și Gomorei de către cei patru împărați invadatori, Lot, familia sa și bunurile sale au fost luate de aceștia din urmă. Dar, din nou, Avraam l-a binecuvântat, sărindu-i în ajutor, înfrângându-i pe împărați fără nici măcar să-și adjudece prada ce i se cuvenea. Lot ar fi trebuit să reflecte și să caute iertarea unchiului său și, în consecință, să se arate recunoscător binecuvântării.

Însă, dimpotrivă, s-a arătat din nou rău și nerecunoscător, întrucât ar fi trebuit să se împace cu unchiul său și să se întoarcă la el, chiar dacă ar fi trebuit să-și lase bunurile la Sodoma sau să i le predea unchiului. Dar nu a făcut-o și mai târziu avea să piardă tot ce va realiza în viață, iar singurul motiv pentru care nu și-a pierdut viața sa și cea a membrilor familiei sale a fost că era rudă cu Avraam.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares