Asaf a înțeles că Domnul era mâniat din cauza modului de a se ruga al poporului Său și, știind că El este un Dumnezeu milostiv și îndurător, a mijlocit pentru binele israeliților. Rugăciunea făcută fără credință sau cu inimă îndoită face pe Cel Preaînalt să Se supere pe cel care o rostește. Una este să păcătuiești fără intenția de a face rău, și alta este să te rogi pentru a profita de bunăvoința Domnului. La acest fel de cerere El nu va răspunde niciodată.

Situația a devenit atât de gravă, încât psalmistul l-a învinuit pe Cel Preaînalt pentru mizeria oamenilor, spunând că i-a hrănit cu o pâine de lacrimi și i-a adăpat cu lacrimi din plin (v. 5). Însă, asta era un ajutor sfânt pentru cei care nu aveau înțelepciunea sau condițiile să se roage. Astfel, dacă nu ar mânca acest fel de pâine, ar fi nimiciți. Fără îndoială, Domnul ne dă pâinea cea adevărată.

Asaf știa că va fi necesar ca Dumnezeu să-i îndrepte pe oameni ca să fie mântuiți, ceea ce I-ar lumina fața. Revelația Cuvântului este această strălucire. Cei care nu o primesc nu se pot întări în credință, și nici nu se pot ruga așa cum ar trebui. Fiind luminat cu această lumină, ești gata de a primi de la Cel Preaînalt împlinirea tuturor promisiunilor.

După ce a comparat Israelul cu o vie părăsită, psalmistul s-a rugat ca Domnul să-i privească din ceruri și să-i viziteze. De atât are nevoie un om pentru a merge mai departe în viață. Cei care nu văd lumina vieții merg fără îndrumare și fac doar greșeli. Scopul Celui Preaînalt care ne dezvăluie Cuvântul este să nu pierdem nici măcar o singură rugăciune, ci să o facem întotdeauna drept.

În cele din urmă, psalmistul a strigat ca poporul să fie ținut în viață. Ceea ce ne interesează este să fim ocrotiți aici, în această lume murdară și primejdioasă. După moarte, când vom fi primiți în Slavă, nu vom avea nevoie, pentru că, acolo, răul nu va intra niciodată și vom fi în afara ispitelor și săgeților Satanei. Dumnezeu să te păzească acum și în veci de veci!

Chemarea Numelui Sfânt al Celui Preaînalt, așa cum ar face israeliții menționați în acest Psalm, este calea de ieșire din orice asuprire diabolică. Așa ne putem elibera de capacitatea celui rău de a ajunge la noi, îi putem respinge toată lucrarea și putem deschide Cerurile pentru ca puterea lui Dumnezeu să lucreze pentru binele nostru. Cel mai important este să facem ca această putere a lui Isus să lucreze pentru noi și să ne binecuvânteze. Astfel, vom umbla în lumina Celui Preaînalt și vom fi împlinit scopul lui Dumnezeu de a fi parte din Trupul Său.

Domnul nu vrea ca noi să trăim mâncând o pâine de lacrimi sau bând lacrimi din plin, ci să ne bucurăm de tot ce este mai bun în această viață. Fii tare și de neclintit în iubirea sfântă.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares