Biciuirea omului este pentru cei care fac rele să se convertească și să se bucure de lucrurile bune pe care Domnul le dă iubiților Săi fii. Dacă cel drept se rătăcește și nu este mustrat, poate crede că este în regulă să păcătuiască; la urma urmei, fiindcă a fost mântuit, nu se va rătăci niciodată. Însă, nu este asta ceea ce ne învață Biblia. Isus a fost foarte clar când a spus că numai cei care vor stărui până la sfârșit vor fi mântuiți (Matei 24:13).

Cei neprihăniți sunt pedepsiți prin mustrarea Cuvântului, și numai de Cel Preaînalt. Acest lucru se întâmplă atunci când li se slăbește credința sau își îndeplinesc cu lejeritate datoria creștină. Însă, cum de își poate cineva slăbi credința, dacă aceasta îl leagă de Domnul și îi face auzite rugăciunile? Diavolul așteaptă să încetezi de a-I sluji lui Dumnezeu pentru a-și pune poverile grele asupra ta. Cine își neglijează credința trăiește rău.

Dacă ești mustrat de Dumnezeu, nu te alarma, căci așa face El cu copiii Săi. Cine nu se supune disciplinei sfinte nu este recunoscut ca un copil al lui Dumnezeu, ci ca un fecior din curvie (Evrei 12.7,8). Dumnezeu procedează în acest fel pentru a ne învăța să fim biruitori în orice fel de ispite. Aceasta face parte din pregătirea noastră. Prin urmare, trebuie să ne supunem pildelor Duhului Sfânt.

Mustrările sfinte sunt în folosul nostru; fără ele, nu vom fi puternici la necaz. Cel Atotputernic nu poate iubi pe un fiu care este slab în fața dușmanului și nu folosește armele neprihănirii pe care le are la dispoziție. Când Efraim s-a întors în ziua luptei, în ciuda faptului că era înarmat, a întristat pe Domnul (Psalmi 78:9). Dumnezeu te-a înarmat pentru luptă și vrea să Se bucure de biruința ta.

Dacă te întorci la păcat, ți se poate întâmpla ceva și mai rău, pentru că diavolul, care caută mereu să se întoarcă la vechiul său cămin, aduce cu el alți șapte diavoli mai răi decât el, iar starea ta din urmă va fi mai rea decât cea dintâi (Matei 12,45). ). Tatăl nu vrea ca fiii Săi să se afle într-o stare mai rea decât erau înainte de a fi mântuiți. Lucrarea pe care El a făcut-o pentru tine trebuie să dăinuie pe vecie; așa că pregătește-te să fii mereu biruitor.

Domnul este cel care mustră pe cel neprihănit când se abate în credință. Nu putem decât să-l mustrăm, pentru că nu amenințarea cu pedeapsa sau cu bătaia îl va îndrepta, ci iubirea Mântuitorului. Dumnezeu știe să se poarte cu cei care părăsesc Calea cea bună și intră pe cărările strâmbe, unde nu mai este pace, așa cum s-a întâmplat cu poporul lui Israel în trecut (2 Cronici 15.3-6). Cei care ascultă mustrarea se întorc la părtășie.

Cei care știu să se roage nu ar trebui să ceară niciodată ca un mântuit să fie supus suferinței și să se îndrepte. De fapt, ei trebuie să strige pentru ca un astfel de om să cunoască slava iertării și să nu cadă din nou. Nu uita că Dumnezeu a pus peste noi mantia iubirii. Deci, dacă credem și folosim ceea ce El ne-a dat, vom avea succes în toate privințele. Domnul este bun în toate.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares