Urmând porunca sfântă, David s-a dus la Ornan pentru a-i cumpăra aria ca să construiască acolo un altar lui Dumnezeu. El a păcătuit făcând recensământul oamenilor, dar, după cum spunea, acești oameni care plăteau prețul nu aveau nimic de-a face cu purtarea sa. În momentul în care era pe cale să distrugă Ierusalimul, Îngerul Domnului a primit porunca lui Dumnezeu să se oprească, iar David a ascultat instrucțiunile privind construirea altarului, și așa a făcut.

Importanța de a se închina Domnului este mare și are întotdeauna drept rezultat beneficii pentru toată lumea. Putem compara acest act cu cel al unui bebeluș care este hrănit cu laptele mamei. Când ungerea se pogoară și dăm Celui Preaînalt lauda cuvenită, duhul nostru își ia din prezența Lui hrana spirituală de care avem nevoie pentru a ne întări și lupta împotriva vrăjmașului.

Altarul de închinare la Dumnezeu trebuie să fie construit conform instrucțiunilor Sale cuprinse în Scripturi. Ceea ce se făcea în trecut era simbolic. În zilele noastre, adevăratul altar se construiește încetul cu încetul în inima și viața fiecăruia. Atunci, când lucrarea nașterii din nou se va termina, vom fi gata să fim închinătorii pe care îi caută Tatăl, ca să ne putem închina Lui în duh și în adevăr (Ioan 4:23).

Astăzi, cum altarul nu este fizic, Dumnezeu este imperceptibil pentru majoritatea oamenilor. Cu toate acestea, cei care trăiesc în duh realizează că, în unii, El este prezent prin felul în care reacționează la atacurile malefice, prin dulceața vorbirii și fermitatea deciziilor. Adevăratul copil al lui Dumnezeu nu are viața lui pe altar, ci altarul Celui Preaînalt este în viața sa; astfel, el are putere împotriva răului.

Jertfele pe care le oferim Domnului sunt zilnice. Când vedem pe cineva asuprit de dușman, ne rugăm imediat pentru el; atunci când suntem jigniți, nu blestemăm și nu ținem ranchiună, pentru că știm că diavolul se va folosi de mulți ca să ne facă rău. Când chemăm pe Cel Preaînalt, răspunsul Lui va veni cu foc, căci un sentiment că am fost auziți ne va înfoca inimile.

A ridica un altar nu este să construiești o cetate, ci să ai acces direct la Domnul. Cei care erau aproape de David trebuie să fi fost surprinși de felul lui Dumnezeu de a răspunde și se temeau de El. Acest lucru nu a fost niciodată uitat și a fost o lecție pentru mulți ca să nu încalce voia Tatălui.

David a construit altarul, după îndrumarea sfântă, pentru a opri măcelul din Israel. Era ca un semn că trebuia să facă un Legământ cu Domnul. Astfel încât, când a văzut pogorârea focului, a știut că rugăciunea i-a fost primită și, astfel, nu va mai vedea ciuma secerând viețile oamenilor săi. Fie ca asta să ți se întâmple și ție!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares