Când mustri pe cineva care a fost întotdeauna smerit, temperează-ți slujirea, căci, fiind bună, mustrarea pătrunde mai adânc în el decât o sută de lovituri pe cel nebun. Adevărata îndreptare vine direct de la Dumnezeu atunci când suntem în Duhul sfânt. Astfel, mărturisirea este o simplă mărturie, căci în ceea ce ne privește, știm că Domnul ne-a folosit și, prin urmare, lucrarea a fost făcută. Slava este a Lui!

Mustrarea nu trebuie să fie făcută la nesfârșit, pentru că omului care este bun și a căzut, îi pare rău de ceea ce a făcut și nu trebuie decât să fie călăuzit spre tronul harului pentru a obține îndurare. Prin urmare, fiind folosiți de Cel Atotputernic, trebuie să fim purtătorii de cuvânt ai Cerurilor și să nu avem un alt scop decât al Lui. Astfel, nu este necesar să tot repeți ceea ce a fost făcut, ci să-l ierți pe răufăcător.

Este corect să mustri pe oricine ascultă de diavol. Însă, asta trebuie să se facă în Duhul Sfânt, pentru a păstra credința și dragostea acelui om pentru Domnul și semenii săi. Ai grijă să nu exagerezi! Scopul mustrării este de a-l pune din nou pe răufăcător în părtășie. Ai grijă să nu insufli niciun concept de-al tău în cei care au căzut, pentru că numai Cuvântul lui Dumnezeu este adevăratul leac.

Nu lăsa ca niciun sentiment de superioritate spirituală să te stăpânească în relația cu cei care au greșit. A fi purtat de o falsă sfințenie poate provoca cicatrici, care poate nu se vor închide niciodată. Nu te îndepărta niciodată de ceea ce este scris, căci, pe lângă faptul că este infailibilă, Biblia este Ghidul nostru sigur în toate problemele. A respecta Duhul Sfânt înseamnă a-I urma învățăturile din Cuvânt.

Amintește-ți că Creatorul este singurul care poate pedepsi orice neascultare, dar El are și misiunea de a mântui. Isus a fost clar când a spus că nu trebuie să judecăm decât dacă vrem să fim judecați. Ori, fratele căzut este slujitorul altuia. Prin urmare, numai Domnul îl poate condamna sau ierta. Scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău (Matei 7,5; Luca 6,42). După cum a spus Domnul, oricine face așa ceva este un ipocrit.

Pe de altă parte, orice om înțelept primește mustrarea oricărui frate în Hristos, pentru că în acest fel dovedește nu numai un duh smerit, ci și disponibilitatea de a-și schimba comportamentul pentru a nu păcătui. Uneori, o simplă mențiune făcută de cineva în Dumnezeu, sau chiar de un om care nu are prea multă judecată, este primită de cel smerit ca o atingere sfântă. Acest lucru s-a întâmplat cu David în cazul lui Şimei, care era din casa lui Saul (2 Samuel 16:6, 7).

Lecția care ne rămâne este că nebunii ar trebui să învețe de la cei înțelepți, decât să sufere o sută de lovituri, căci o mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput. Chiar primind și cele mai proaste tratamente, prostul nu se corectează. Trebuie să fii atent că aceste învățături ne sunt date astfel încât să ne putem corecta și să fim tratați corespunzător.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares