Dragostea poate fi mică sau mare, platonică sau pătimașă, prietenoasă sau înșelătoare. Creștinul care ascultă întrutotul de Domnul Îi arată cât de mult Îl iubește. Dimpotrivă, omul care se ascunde de orice lucru nu este decât cel care îl va putea trăda mâine pe Cel care l-a chemat la lucrare. Cea mai bună purtare este să o primești, fiindcă ți-a fost dată de Dumnezeu, și să fii gata să o împlinești de la prima atingere sfântă.

Cine nu are compătimire față de durerea și suferința celuilalt, și nici nu se străduie să aducă mântuirea celui rătăcit, nu știe cât de mult se întristează inima Tatălui. Pentru a ne mântui, Creatorul a lucrat veacuri la rând, iar apoi, când totul a fost gata, El a dat pe Unicul Său Fiu să moară în locul nostru. Cel Preaînalt știa de suferința prin care avea să treacă Hristos pentru ca noi să fim mântuiți, dar nu a dat înapoi.

Avraam a dovedit că îl iubește pe nepotul său Lot, înarmând pe cei 318 slujitori, născuți în casa lui, și pornind războiul împotriva celor patru regi care răspândeau groaza pe oriunde mergeau. Cel care iubește are un singur lucru în minte: să facă orice pentru ca persoana iubită să fie bine și izbăvită. Durerea poate fi mare, ieșirea imposibilă, dar cel care iubește găsește întotdeauna ușa. Isus este ușa de intrare, cât și de ieșire.

David a dovedit că iubește pe Dumnezeu oferindu-se să lupte cu Goliat, uriașul care-și bătea joc de armata Dumnezeului celui viu. De asemenea, practica religioasă din unele părți ale lumii prevede moartea oricărui îndrăznește să convertească un om la credința în Isus, iar acest lucru nu face decât să îndepărteze pe mulți predicatori. Nu există preț de plătit pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, dar ce faci pentru cei pierduți? Căci asta îți dovedește dragostea.

Ieremia, deși a fost amenințat că va fi aruncat în temniță, nu a încetat să spună adevărul și aproape că a plătit cu viața pentru dragostea pe care o avea pentru Dumnezeu și poporul Său. El a spus că de capul i-ar fi plin cu apă și ochii un izvor de lacrimi, ar plânge zi și noapte pe morții fiicei poporului său (Ieremia 9:1). Preotul a făcut tot ce a putut pentru a scoate poporul lui Iuda din înșelăciune, pentru că Îl iubea pe Dumnezeu din toată inima.

Pavel nu s-a supărat și, deși a fost amenințat cu moartea, s-a dus la Ierusalim, unde a mărturisit Domnului. Dacă ar fi tăcut, și Dumnezeu ar fi tăcut în ceea ce-l privește. Apostolului i s-a spus că este important să stea în fața Cezarului și așa a făcut. Ce s-a întâmplat în toată călătoria lui a fost ceva obișnuit, pentru că trebuia să îndeplinească ceea ce fusese hotărât. Fără îndoială, în ziua Judecății, va primi o cunună frumoasă.

Maria ar fi putut să fie ucisă cu pietre dacă ar fi rămas însărcinată, fiind necăsătorită, dar L-a iubit pe Domnul, iar El l-a convins pe Iosif să o ia de soție, pentru că ea zămislea copilul lui Dumnezeu. Nu există dragoste mai mare decât cea a lui Isus, care a murit în locul nostru, l-a biruit pe diavol și a înviat. În moartea Lui, am fost înviați împreună cu El.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares