În inimile multor creștini, din cauza lucrurilor care li se întâmplă, vor prevala dorința de răzbunare, înșelăciunea, ura, plăcerile trupești sau interesul propriu. Întrebarea este dacă L-au găsit cu adevărat pe Isus. Nu aceasta i-a spus Hristos omului îndrăcit din ținutul gadarenilor, ci să meargă la ai săi și să le spună ce lucruri mari a făcut Domnul pentru el (Marcu 5, 19). Dar tu, vei asculta oare de Învățător?

Dorința de răzbunare este firească, dar nu vine de la Domnul. El spune că nu ar trebui să ne răzbunăm, ci să-L lăsăm pe El să o facă. Modul lui Dumnezeu de a ne răzbuna este cel mai bun, pentru că, pe lângă recuperarea daunelor noastre, nu vom avea nicio durere de conștiință pentru ceea ce se va întâmpla cu cei care ne-au umilit, trădat sau rănit. Dimpotrivă, trebuie să ne rugăm pentru un asemenea om ca să nu fie distrus.

Înșelăciunea face parte din toate lucrările vrăjmașului, iar cel ce se folosește de ele, deși este destul de puternic, nu se va putea împotrivi să fie stăpânit de diavol. Calea este să te pocăiești ca alte duhuri mai rele să nu-ți facă și mai rău. Altfel spus, cel ce înșeală este supus diavolului și-și face din el stăpân. Îndurare! Este mai bine să suferi oricât de mult decât să te supui stăpânirii acestei ființe rele.

Unul dintre cei mai răi demoni este cel al urii. Acestuia îi place să-l facă pe omul trădat să se simtă zdrobit, umilit și rănit, și care va sta zi și noapte să-și amintească ce s-a întâmplat, lăsându-se cuprins de autocompătimire, pentru ca apoi, fără să-și dea seama, să se lase înconjurat de o mulțime de ”tovarăși ai urii”. Astfel, viața i se va ruina, pe măsură ce intră într-o stare de depresie atât de mare încât nimic altceva nu are vreun rost pentru el.

Unul dintre cele mai mari rele ale zilelor noastre este demonul plăcerilor trupești. El a stăpânit viețile a milioane de oameni – bărbați și femei, tineri și bătrâni și, din păcate, chiar pe unii slujitori ai Evangheliei! Așa cum îngerii nu și-au păzit locuința și s-au stricat, tot așa și aceștia au hainele mânjite de păcat. Cei care nu se sfinţesc vor afla cea de-a doua moarte (Apocalipsa 2:11), cea veşnică.

În cele din urmă, interesul propriu a stăpânit pe majoritatea oamenilor. Însă, de suntem chemați să fim slujitori, nu trebuie să ne lăsăm amăgiți de duhul înșelăciunii, ci să rămânem tari în ceea ce Domnul ne-a învățat. Dacă trebuie să avem grijă de ceva, asta trebuie să ne fie inima. Asta este pentru că cel care nu este primit în Rai nu va fi scutit niciodată de suferința veșnică.

În ciuda a tot ceea ce am scris, am vești bune pentru toată lumea: pot fi multe interese în inima ta, bune sau rele, dar dacă te încrezi în Dumnezeu, te poți bucura, fiindcă hotărârea Domnului are mereu întâietate. Așadar, pune-ți deoparte toate gândurile rele și scapă de ele odată pentru totdeauna.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares