Scoaterea israeliților din Egipt a fost un fapt planificat cu mii de ani înainte și realizat de Dumnezeu conform precunoașterii și puterii Sale. Aceasta reprezintă eliberarea noastră din imperiul întunericului, când suntem izbăviți de împărăția răului. Astăzi, este suficient ca orice om să asculte propovăduirea Cuvântului și să primească pe Isus ca Mântuitor pentru a fi eliberat din robia diavolului. Însă, beneficiile eliberării vor avea loc încetul cu încetul.

Drumul folosit de Cel Atotștiitor pentru a-Și duce poporul în Canaan a fost cel mai lung, dar era cel drept, pentru ca fiii lui Israel să nu se întoarcă în Egipt din cauza războiului. Dacă asta a reprezentat ieșirea noastră din infern, alegerea acestui traseu ne ajută să înțelegem de ce, uneori, Dumnezeu nu ne dă ceea ce dorim. Răspunsul este că El știe totul.

Satana nu poate să-l prindă pe cel care aude Cuvântul, dar, fără îndoială, va face totul pentru ca să-l sperie cu amenințările sale. Când oamenii se îndreptau spre Marea Roșie, Faraon și-a adunat toată armata și s-a dus împotriva israeliților, pentru că a crezut că erau rătăciți și astfel i-ar putea lua înapoi ca sclavi pentru a-i face cărămizi. Însă, ceea ce s-a întâmplat a fost înfrângerea suveranului și a puternicei sale armate (Exod 14).

Copiii lui Israel ar fi putut fi duși pe drumul ce dădea în țara filistenilor, ajungând în Canaan pe jos în 11 zile. Însă, trebuiau să stea puțin mai mult în prezența lui Dumnezeu pentru a nu fi înșelați de diavol. La fel, trebuie să rămânem mai mult timp sub îndrumarea Duhului Sfânt, pentru a nu deznădăjdui în luptele care cu siguranță vor veni.

Este de neînțeles ca cineva să regrete că se află în Împărăția lui Dumnezeu. Cu toate acestea, astăzi, ca și atunci, mulți oameni cu credința slăbită vor dori să se întoarcă în robie. Sunt oameni care se gândesc doar la prezent, la lucruri care le aduc o oarecare plăcere, iar atunci când sunt ispitiți, se întorc la păcat. Chiar știind cât de mult au suferit în închisoarea rea, preferă suferința veșnică decât să lupte luptele Domnului.

Când izbucnește lupta întru sfințenie, pierderea căminului este iminentă. Mulți nu se gândesc de două ori și iau cea mai proastă decizie. Este adevărat că nu este ușor să fii sub același acoperiș cu cei care au folosit și abuzat de trădare, continuă să mință și, dacă se poate, vor face din nou toate relele. Astfel încât nu te opri din mers până nu ajungi în Canaanul ceresc; chiar plângând, umblă, căci te vei întoarce ducându-ți snopii cu bucurie (Psalmi 126:6).

Domnul, care este iubire și înțelept în toate, a fost Cel care i-a luat pe drumul cel mai lung. Însă, în loc să-și învețe lecțiile și să-și ia în stăpânire noua țară, ei au murmurat și nu au crezut în Dumnezeu. Așa că, au rătăcit în deșert peste 40 de ani.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares