Creștinul se trezește uneori aproape biruit de ispite; dar dacă dorește să împlinească poruncile Domnului, poate să-I ceară să trăiască în neprihănirea sfântă. Desigur, nimeni nu trebuie să se lase înșelat de minciunile diavolului, care sunt tocmai ispitele. Cei care au căzut în ispită au început să trăiască în lumea patimii, unde ce este drept este greșit și invers, iar defectele devin virtuți. Astfel încât numai Dumnezeu îi poate scoate din această capcană.

Poruncile Domnului îi tulbură pe cei care sunt în păcat, dar îi bucură pe cei care vor să se îndrepte și să împlinească voia sfântă. Ce fel de creștin esti? Când ești ispitit, care-ți este reacția? Te simți împlinit sau cazi într-o tristețe profundă? Cei care se lasă convinși de greșeală de către Duhul Sfânt sunt aleși de Dumnezeu, pentru că simpla dorință de a-I respecta sfaturile este dovada că vor să se schimbe.

Chiar și căzut în greșeală, dacă omul dorește să cunoască și să împlinească poruncile lui Dumnezeu, va putea să strige către El să fie însuflețit de neprihănirea Lui. Păcatul este ceva grav, pentru că după moarte nu există cale de pocăință, iar ceea ce urmează este judecata veșnică. Prin urmare, oricine are înțelegere trebuie să caute iertarea, împăcarea și readucerea la viață în Tatăl.

Dorința de a urma orânduielile sfinte oferă deja o garanție înaintea lui Dumnezeu, iar acest lucru este văzut prin voința de a se schimba. Omul poate fi slăbit din cauza gândurilor greșite; totuși, faptul că vrea să asculte de Domnul Îl face să treacă la lucru și să-i dea puteri noi. Cu aceasta, ungerea care rupe orice jug se pogoară peste el (Isaia 10:27). Apoi neprihănirea lui Dumnezeu îl însuflețește pentru luptă și îl eliberează cu totul.

Oricât de departe ai fi de Cel Atotputernic, așteaptă ajutorul Lui. Dacă inima ta dorește să urmeze poruncile sfinte, chiar dacă nu le-ai împlinit, vei avea ocazia să te întorci în părtășie cu El. Însă, aceasta nu poate servi drept rampă de lansare pentru a cădea în păcat; dimpotrivă, eliberează-te de ispite și încetează de a mai sta sub autoritatea celui rău.

Apostolul Pavel a scris despre asta în epistola sa către romani, spunând că celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire (Romani 4:5). Însă, fără îndoială, cel mai bun lucru este să practici credința în Isus, pentru că cu ea, nu numai că scapi de osânda veșnică, ci și te pregătești și ești îndreptățit la veșnicie cu El. Lumea trece, dar cel ce face voia lui Dumnezeu dăinuie.

Neprihănirea sfântă are puterea de a-ți aduce însuflețirea; așa că mărturisește-te Lui, chiar dacă simți că nu este bine să fii auzit. În căderea ta, amintește-ți că El îi iartă pe cei nelegiuiți și atunci credința îți va fi socotită drept neprihănire – ceva ce ai făcut cu siguranță (Romani 4:5). Dumnezeu îți va da iertarea. Nu e moment mai bun pentru a te împăca cu El decât acum! Vrei tu oare asta?

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares