Trăim în vremuri provocatoare, în care poporul este din ce în ce mai necumpătat. Din această cauză, mulți oameni nu văd că vrăjmașul și lucrurile lumești le stăpânesc viața. Poporul lui Iuda s-a confruntat cu aceeași problemă, ceea ce l-a făcut să cadă în cursele dușmanului și să fie dus în robie. Cert este că nu a știut să gestioneze bogăția. Împărățiile lui Israel și Iuda au prosperat și L-au părăsit pe Domnul pentru a se închina „dumnezeilor” popoarelor din jur.

Din păcate, Mammon i-a influențat pe mulți mântuiți. Dacă nu se trezesc, în scurt timp, nu va fi nimic în ei care să-i deosebească de cei rătăciți. Bogăția fără margini duce la alte păcate, iar apoi ceea ce vine este moartea duhovnicească. Nu are rost să ai o înfățișare evlavioasă și să slăvești pe Dumnezeu pentru succes, dar să-I tăgăduiești domnia asupra vieții tale. Cei care se închină la dumnezeul bogăției vor cădea în mâinile dumnezeilor înșelăciunii.

Căderea are loc în felul următor: după Mamon, vor veni Eros și alți demoni ai cărnii pentru a-și conduce adepții pe cele mai de jos niveluri ale practicilor imorale. Când va veni timpul ca să plece din această viață, astfel de sclavi ai destrăbălării vor afla că destinul care le este rezervat nu este în Rai, ci în Iad. La fel ca Neemia, este necesar să ne rugăm, să ne mărturisim și să renunțăm la păcat, motiv pentru care atât de mulți creștini trăiesc în iad.

Odată înapoi în Țara Făgăduinței, și-au învățat oare lecția? Așa părea, dar adevărul a dovedit contrariul. În curând, au început să se căsătorească cu parteneri care slujeau dumnezeilor altor popoare, să împrumute cu camătă și să comită aceleași păcate ca și predecesorii lor. Numai cei care sunt cu tărie înrădăcinați în Stâncă, slujind Tatălui din toată inima, sunt capabili să nu se închine diavolului.

Când sufletul este mulțumit de bunurile acestei lumi, este vândut demonului greșelii. Astfel, omul nu își va da seama niciodată că și-a pierdut drumul către Rai. Lipsa fricii împiedică lumina să strălucească în inimi, iar atașamentul față de plăcerile lumești îi atrage pe oamenii cei mai credincioși să se îndepărteze de Domnul. Mulți nu realizează că au ales calea păcatului și nu se întorc la credința adevărată și sfântă.

Dumnezeu ne dă belșug pentru a face lucrarea Lui mai bine; dar pentru mulți, ceea ce le vine în mâini este menit să fie cheltuit pe tot felul de pofte carnale. Astfel, ei fac să înceteze puterea Celui Preaînalt, nereușind să se bucure de ceea ce e mai bun din ce le-a fost destinat. Cu toate acestea, cei care își mențin viziunea asupra evanghelizării își înnoiesc credința și speranța în fiecare zi. A nu-I sluji lui Dumnezeu este o mare nebunie. Oricine va face asta va fi pierdut pe vecie și familia sa va merge pe calea greșelii.

Scopul trebuie să fie acela de a îndeplini planul sfânt, care a avut drept preț sacrificiul lui Isus. Este important să recunoști că ai greșit și să încetezi practicarea faptelor rele. Astfel încât, într-o bună zi, când cineva va vorbi despre tine, va putea spune că ai știut să slujești Domnului.

În Hristos, cu dragoste.

R. R. Soares