Alegerile Domnului trebuie respectate și, dacă cineva minte cu privire la direcția dată de Cel Preaînalt lucrării Sale, nu este necesar să se răzvrătească împotriva unei astfel de înșelăciuni. La urma urmei, Dumnezeu Însuși va avea grijă să facă astfel încât hotărârea Sa să prevaleze. Dacă adunarea este sfințită, Cel Preaînalt o va veghea și o va păzi fără îndoială. În ceea ce privește înlocuirea unui lider, acesta trebuie să fie primul care să înțeleagă că este timpul să-și alege succesorul.

Greșim în alegerea noastră dacă luăm în seamă legile omului. Samuel a procedat așa când a crezut despre Eliab, unul dintre fiii lui Isai, că din cauza dimensiunii sale fizice este alesul (1 Samuel 16:6). Însă, Domnul a intervenit, mustrându-Și robul. Grija trebuie să-ți fie mare ca să nu „pui mâna” pe chivot, chiar dacă este aplecat într-o parte.

Solomon a fost numit de Cel Preaînalt, așa că toată lumea trebuia să-l accepte. De îndată ce a fost făcut împărat, Solomon s-a așezat pe tronul tatălui său David. Astfel, când înțelegem că am fost puși de Isus drept împărați pentru Dumnezeul nostru, trebuie să ne asumăm suveranitatea asupra vieților noastre. Fiecare are de realizat un fel de apostolie și oricine este înțelept trebuie să domnească cu Domnul, sub autoritatea conducerii. În cazul lui Solomon, a fost o situație de succesiune, ceea ce ți se poate întâmpla și ție mai devreme sau mai târziu.

Dacă omul se tot plânge la plecarea conducătorului din această lume nu este productiv. De fapt, el ar trebui să fie încurajat să preia voia Domnului și să rămână un slujitor în odihnă sau într-o altă misiune. Plânge, da, pentru cei pierduți, căci dacă nu sunt mântuiți, vor avea parte de pedeapsa veșnică. Oricum, oricine ia locul unui mare lider trebuie să se străduiască să nu facă mai puțin decât acesta a realizat; la urma urmei, fiecare elev trebuie să-și depășească învățătorul. În timpul domniei sale, Solomon s-a întărit foarte mult.

Oricât de grea ar fi sarcina, cu ajutorul Celui care te-a ales, întărirea ta nu este decât o chestiune de zile și de credință. Dumnezeu va fi mereu cu cei care sunt dăruiți împlinirii voinței Sale, dar contrariul este valabil pentru cei care au credința slăbită sau alte scopuri. Este trist să vezi pe cineva căruia i s-a încredințat o lucrare sfântă, că se lasă amăgit de treburile acestei vieți și își pierde marea șansă. Fie ca acest lucru să nu se spună niciodată despre tine!

Omul care face binele va avea pe Cel Atotputernic de partea lui și, prin urmare, va fi slăvit. Nu este nevoie să punem bazele lucrării, pentru că Isus a făcut asta dinainte. Acum, trebuie doar să urmăm instrucțiunile fără a ne întoarce la stânga sau la dreapta. Avem o temelie tare și solidă: Domnul Isus, Mijlocitorul nostru. Despre Solomon, chiar de la început, s-a spus: „Așa tată, așa fiu”. Fie ca aceste cuvinte să fie valabile și pentru tine!

Urmează instrucțiunile pentru a realiza lucrarea cum se cuvine. Din păcate, pentru că nu a ascultat de Cuvânt și s-a căsătorit cu multe femei străine, la sfârșitul zilelor sale lui Solomon i-a fost abătută inima. Ar fi fost mai bine dacă ar fi rămas tare în credință? Ai grijă să nu cazi în greșeală!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares