David a zis întregii adunări: „Binecuvântaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru.” Şi toată adunarea a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. Ei s-au plecat şi s-au închinat înaintea Domnului şi înaintea împăratului.
1 Cronici 29.20
O rugăciune bună se face sub călăuzirea Celui Preaînalt prin Cuvânt, cu credință și în Numele lui Isus. După ce a fost terminată, Îl putem lăuda pe Domnul pentru reușite. Însă, dacă nu este să obținem rezultatul dorit, nu există niciun motiv să ne rugăm. Biblia spune că, fără credință, nimeni nu este pe placul lui Dumnezeu (Evrei 11:6), iar acest lucru ne face să înțelegem că Lui nu îi place să ne rugăm doar de dragul rugăciunii. David a fost un campion în a primi lucrările sfinte spre binele său prin faptul de a fi păzit poruncile.
Domnul nu poate răspunde celor care nu acordă importanța cuvenită cuvintelor Sale. Plăcerea Lui este întotdeauna asupra celui care își îndeplinește mărturia; astfel, El poate face din el ceea ce a plănuit. Când creștinul nu răspunde chemării sale, Tatăl este nefericit, pentru că nu va mai putea răspunde la strigătele lui. Ori, Cuvântul este clar când spune că Cel Preaînalt îi iubește pe cei care Îl iubesc (Proverbele 8:17).
Felul de a fi al lui Dumnezeu nu este de a iubi un om mai mult decât pe altul. Cât de mult Îl iubești este cât de mult vei fi iubit. Înainte de a începe construcția unui turn, asigură-te că îndeplinești toate condițiile de a-l termina. Poate fi chiar binecuvântarea de care ai nevoie atât de mult, dar dacă nu ești sigur că vei putea rezista „loviturilor” de luptă, de ce să pui prima piatră? Nu lăsa ca în lumea duhovnicească lucrarea ta neterminată să fie prilej de bătaie de joc.
A te ruga de dragul rugăciunii este un lucru grav și poate fi considerat ca o necinstire a lui Dumnezeu. Acest lucru nu trebuie făcut niciodată. Cine nu are respect pentru Numele Domnului și îl folosește în zadar, într-o zi, când va avea nevoie, va vedea că nu va fi ajutat. Trebuie să știi ce vrei și apoi să-ți începi rugăciunea. Este ca și cum ai deschide un proces în instanță, care trebuie să ajungă la o sentință câștigată. David, de exemplu, când și-a terminat rugăciunea, era atât de sigur de biruință, încât a poruncit tuturor să-L laude pe Dumnezeu.
Strigătul unora, însă, pare a fi o comedie, pentru că, după rugăciune, ne roagă să mijlocim în continuare pentru ei, de parcă Domnul ar fi rău și i-ar lăsa să sufere, dacă nu ne rugăm ore în șir. Ar fi bine ca toți să fie uniți într-un singur duh, cu aceeași credință, pentru a obține aceleași rezultate; astfel, problemele s-ar rezolva de îndată. Nu există niciun motiv biblic pentru a nu primi răspuns de îndată ce rugăciunea este terminată.
Dumnezeu nu are nevoie de timp pentru a lucra; însă, El nu poate răspunde când ceea ce cerem se bazează pe argumentele omului. Adevărul este că nimeni nu va câștiga nicio bătălie dacă nu crede în ceea ce spune Tatăl și nu se roagă pentru a face lucrarea din toată inima. Rugăciunea este ca un proces pe care nu ar trebui să-l pierdem niciodată, deoarece avem toată puterea asupra lucrărilor răului. Când lupți, folosește ceea ce ai învățat că-ți este dreptul.
Chiar dacă un om este în păcat, acesta este într-o poziție mai bună decât a diavolului. Cu toate acestea, nu poți pune dorințele, gândurile și învățăturile oamenilor pe altarul Domnului, căci a pune pe el un foc străin face mai mult rău decât bine. Cuvântul este glasul lui Dumnezeu.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares