Există întâmplări în viața noastră ale căror scopuri sunt ale Domnului, dar nu înțelegem întotdeauna acest lucru. Pe măsură ce creștem în credință și har, vedem că nimic, absolut nimic, nu este în afara voii lui Dumnezeu. În înțelepciunea Sa, El știe să ne călăuzească până când ajungem acolo unde este mai bine pentru noi și pentru lucrarea de realizat. De aceea, trebuie să fim mereu atenţi, căci Duhul Sfânt ne va spune ceea ce a auzit (Ioan 16,13).

Lucrătorii lui Elisei i-au cerut permisiunea de a-și mări locuința (2 Împăraților 6:1). Deoarece era un lucru de înțeles, profetul l-a autorizat imediat. Fiecare conducător trebuie să fie atent la pregătirea dată de Cel Preaînalt lucrătorilor săi, pentru că și ei trebuie să crească în înțelegere și credință. Apoi, când va veni ziua în care vor fi folosiți, vor ști să îndeplinească voia sfântă. Stăpânul rău nu-i învață niciodată pe ai săi.

La primirea răspunsului favorabil, unul dintre ei a simțit că ar fi bine să-l aibă alături pe Elisei; profetul a consimțit și i-a însoțit. Aici este clar că sarcina trebuie făcută în echipă, sau cel puțin doi câte doi, așa cum a învățat Isus (Luca 10:1). Cu toate acestea, responsabilitatea liderului este incontestabilă, iar el ar trebui să răspundă cererilor doar atunci când acestea sunt mărturisite de Dumnezeu. Acest lucru este valabil pentru conducătorul bisericii, al companiei, al unei asociații, dar și al căminului.

Important este acceptul celui care se află la conducerea lucrării Domnului, dar, fără îndoială, omul lui Dumnezeu trebuie să fie în duh pentru a ști dacă să aprobe sau nu cererile, pentru că nu poate fi părtinitor, mai ales dacă există un interes neîntemeiat. Rudele liderului trebuie puse pe picior de egalitate cu ceilalți; în caz contrar, va exista o înfluență demoniacă în decizii, iar acest lucru este foarte grav.

Când tăiau lemne, unul dintre ei a țipat de disperare, pentru că securea era împrumutată și căzuse în apă. Cei slabi în credință împrumută întotdeauna unelte. Ori, propovăduitorul nu poate sluji ca un papagal, repetând cuvintele unui alt slujitor al Celui Preaînalt, chiar dacă este considerat foarte important. Toți trebuie să primească de la Domnul ceea ce trebuie să dea, așa cum ne învață Pavel în textul despre Cina Domnului (1 Corinteni 11.23).

După ce a aflat unde căzuse unealta, profetul a luat o bucată de lemn și a aruncat-o în apă, făcând toporul să plutească. Acesta a fost unul dintre cele mai mari miracole văzute vreodată, pentru că legea gravitației a fost anulată în acel loc. Domnul a făcut această minune într-un mod firesc. Fie ca aceasta să fie o lecție pentru fiecare copil al lui Dumnezeu! În respectarea Cuvântului, nu contează valoarea materială, ci lauda care trebuie adusă Creatorului.

Acest miracol ne învață că puterea sfântă nu încetează de a lucra pentru binele slujitorului lui Dumnezeu, chiar dacă paguba poate fi mică și îndreptată cu o despăgubire. Ceea ce au văzut acei tineri muncitori trebuie să fi ajutat în credința lor și probabil că mulți dintre ei au făcut fapte mărețe după o astfel de ucenicie.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares.