Harul lui Dumnezeu face ca oamenii sfințiți să asculte de îndrumarea Domnului și să coopereze în realizarea lucrării Sale. A avea grijă de cei mai puțin norocoși înseamnă a împlini voia Domnului; a contribui la evanghelizarea lumii reprezintă un act foarte important pentru Cel Preaînalt. Cei care întorc urechea la atingerea Duhului Sfânt se vor pocăi într-o zi, dar va fi poate prea târziu. Cei mântuiți trebuie să fie gata să ducă la îndeplinire fiecare poruncă dată de Dumnezeu.

Macedonenii, chiar și aflați în mare sărăcie, i-au ajutat pe frații din Iudeea care erau în mare suferință. Trebuie să ne străduim să cunoaștem starea în care se află frații noștri din întreaga lume. Când vedem nevoia lor, trebuie să le trimitem de îndată ajutor, căci cei care se află în dificultate nu nevoie doar de simple vorbe, ci și de atitudini care să demonstreze că sunt iubiți de membrii Trupului lui Hristos.

Domnul alege pe cei care vor contribui la lucrarea Sa în întreaga lume, dându-le sămânța care să fie plantată de îndată ce înțeleg că aceasta face parte din planul sfânt. Astfel, acești buni semănători își vor da seama că răsplata va fi mai mare decât banii dați. Pune deoparte suma care ți s-a spus s-o oferi, pentru că, fără îndoială, a fost păstrată de Cel Preaînalt pentru binele tău.

Unii frați macedoneni au dăruit peste posibilitățile lor, dovedind că mâna lui Dumnezeu era în acest scop și peste ei. Dacă, într-o zi, Domnul te îndeamnă să faci ceva asemănător, să nu-ți fie frică să te supui imbodului tău, căci asta înseamnă că El a mers înaintea ta pentru a face ca legea sfântă a răsplății să lucreze pentru binele tău. Este mai ferice să dai decât să primești (Faptele Apostolilor 20:35).

Cel Atotputernic are nevoie de lucrători care să asculte de chemarea Lui și, cu mijloacele lor sau și cu mai mult de atât, să ajute pentru ca lucrarea să nu fie făcută de rușine. Fiecare poruncă dată de Domnul nouă trebuie să fie ascultată imediat. Dacă cineva nu o va respecta, va fi exclus de la premiu și, astfel, ținut departe de voia cerească. Așadar, să nu faci de rușine pe Cel Preaînalt, căci cei credincioși vor fi răsplătiți (Proverbele 11:18).

Macedonenii l-au rugat pe Pavel, cu multă stăruință, să accepte ceea ce făceau. Aceasta ne învață că, dacă iubirea lui Dumnezeu este în inimile noastre, a ne ajuta aproapele și, mai ales, un frate în credință, este ceva ce trebuie făcut cu orice preț. Cei care nu slujesc Celui Preaînalt nu cunosc satisfacția de a fi călăuziți de Duhul Sfânt. Pentru cei mântuiți, slujirea lui Dumnezeu este urgentă și necesară.

Fie ca această lecție să fie învățată, căci evanghelizarea lumii trebuie să continue. Strădania trebuie să ne fie plină de ardoare pentru a duce la mântuire câți mai mulți oameni, smulgându-i din foc. Este esențial să facem ceea ce ni se cere. Chiar și cu lacrimi de durere trebuie să semănăm, căci cu veselie vom secera (Psalmi 126:6).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares