Cunoașterea dată lui David l-a determinat să facă lucrarea diferit de ceilalți. El a vorbit despre răsplată, și nu doar despre lucrările lui Dumnezeu. Pentru el, nu exista magie sau lucruri miraculoase. Împăratul credea că dacă face ceea ce fiecare om ar trebui să facă – să creadă în ceea ce poruncește Dumnezeu – va obține rezultatele promise. În Isus, vedem lucrând același principiu, pentru că Hristos știa că Dumnezeu aude întotdeauna pe cei care Îl ascultă.

Cel Atotputernic dă daruri tuturor celor care se străduie să respecte tot ceea ce spune El în Cuvântul Său, credința fiind lucrul cel mai important. Isus a făcut la fel după ce a luat în sclavie captivitatea (Efeseni 4:8). Cred că aceste daruri sunt aceleași cu cele care I-au fost date pentru a împlini planul sfânt. Prin urmare, sunt sigur că cei care sunt gata să facă ceea ce Îi place Domnului își vor vedea eforturile răsplătite cu lucrări mari din Cer. Dumnezeu nu greșește niciodată și nici nu rămâne dator.

Credința te face să te porți ca și cum ai fi cineva special, cu puteri speciale, ca și cum ai aparține unei clase superioare. Însă, asemenea lucru nu există; ceea ce se întâmplă este că ești un împlinitor al neprihănirii proprii. După cum ne dezvăluie mesajul versetului citat, așa a numit împăratul lui Israel lucrările sale mărețe. David împlinea neprihănirea pe care Dumnezeu o aștepta de la el, și asta vrea Tatăl ca și noi să facem.

Aceeași atitudine se așteaptă de la toți cei care înțeleg planul sfânt, iar această înțelegere îi va face să acționeze diferit față de ceilalți oameni și, pentru asta, vor fi răsplătiți. Însă, aceasta nu este o opțiune, ceva ce trebuie să faci dacă vrei sau dorești să fii răsplătit. Cei care refuză să înțeleagă revelațiile ca porunci vor fi considerați slujitori necredincioși, fiind aruncați în întunericul de afară (Matei 25:30). Vezi bine, cine nu adună cu Isus, risipește (Matei 12,30).

Cei care sunt luminați prin voia lui Dumnezeu nu trebuie să accepte legile oamenilor, și nici să le ducă la îndeplinire, pentru că, de fapt, în spatele acestor practici se află mâna vrăjmașului. Fără ungerea sfântă, omul nu face decât gunoi. Cu toate acestea, este de observat faptul că Dumnezeu nu a atribuit nimănui rolul de legiuitor al Bisericii Sale, ci Și-a atribuit dreptul de a-i învăța pe toți oamenii. Mai mult, Isus a fost clar când a spus că nu primește mărturia omului, și nici slavă de la oameni (Ioan 5:34, 41).

Cine își păstrează mâinile curate va fi răsplătit pentru toate faptele sale. Neacceptarea legilor pe care oamenii le-au creat pentru a ghida sau a dirija lucrarea sfântă, sau chiar pentru a dicta cursul umanității, va face pe Domnul să răsplătească dragostea arătată pentru Adevăr. Prin urmare, primește doar ceea ce îți dă Cel Preaînalt prin Cuvântul Său (Isaia 8,20). Cei care umblă în lumina Domnului nu se poticnesc niciodată (Isaia 2:5).

Trăim în vremuri în care trebuie să ne curățim prin revelația sfântă, pentru că vrăjmașul a încercat să dea „tălmăcire” celor scrise, așa cum a încercat să facă cu Isus când L-a ispitit în pustie (Matei 4,1-11). Când ești ispitit, ține-te tare de ceea ce ești învățat de Domnul prin cele sfinte. Cerul și pământul vor trece, dar ceea ce a spus Dumnezeu nu va trece (Matei 24:35).

În Hristos, cu dragoste,