Imperiul babilonian nu a putut prevedea că sfârșitul îi era aproape, deoarece cu puterea sa cucerise toate împărățiile din acele vremuri și se considera suficient de puternic pentru a zdrobi orice popor care i s-ar fi ridicat împotrivă. Aceasta dovedește că încrederea neîntemeiată a celui rău îl face mereu să creadă că nu va fi învins niciodată, dar asta nu depinde de el, ci de Dumnezeu, care are în mâinile Sale stăpânirea tuturor.

Căderea Babilonului a avut loc pentru că răutatea îi era nemăsurată și răbdarea Domnului ajunsese la limită. Curând, cel care părea de neînvins a căzut la pământ. Feriți-vă de mândrie, pentru că atunci când apare în inima cuiva sau a unei națiuni, este ca un semn că pdepsirea le este iminentă. Acest lucru se întâmplă chiar și printre cei mântuiți. Cu toate acestea, oricine dă Domnului slava a ceea ce a realizat va fi cruțat.

Dumnezeu îl iubea pe Cir și l-a chemat pentru a-i răzbuna pe caldeeni. Orice este determinat de Cel Atotputernic va avea loc, chiar dacă omul face tot posibilul să-i împiedice realizarea. Cel smintit crede că este capabil să împiedice împlinirea planului sfânt. Însă, Cel Preaînalt este cel care determină căderea împărățiilor și a conducătorilor, așa cum fac jucătorii de șah cu piesele de joc pe tablă.

Omul este limitat în capacitatea de a-și hotărî destinul. Nici măcar întregul Iad, unindu-se și aruncându-se împotriva a ceea ce a fost stabilit de Creator, nu va rezista cu succes niciunei hotărâri a Raiului. Împăratul Irod s-a crezut foarte puternic când oamenii au strigat că vocea îi era precum cea a unui zeu, și nu a unui om. Pentru că nu a recunoscut suveranitatea sfântă, a fost rănit de un înger și a murit, mâncat de viermi (Faptele Apostolilor 12:21-23).

Putem fi siguri că porțile Iadului nu ne vor împiedica să predicăm Evanghelia oricărei făpturi cu puterea Duhului Sfânt. Popoarele care astăzi nu au acces la cunoașterea Adevărului vor vedea săvârșindu-se minuni, miracole și semne în ceea ce le privește. Acest lucru s-a întâmplat cu fosta Uniune Sovietică în anii 1990. Când lucrează Domnul, cine se poate împotrivi? (Isaia 43:13b).

Cei care s-au împotrivit planului lui Dumnezeu își vor da seama că au făcut o greșeală, dar, din păcate, va fi prea târziu. La cea de-a doua venire a lui Isus, oamenii nepocăiți, prorocul mincinos, antihristul, Satana și demonii săi vor fi aruncați în focul veșnic. Cei mântuiți, însă, vor intra pe porțile slavei pentru a se bucura pe vecie de bunătatea Tatălui ceresc.

Absolut nimic nu ni se întâmplă fără acordul lui Dumnezeu. Dacă El îngăduie, vom avea mulți martiri, cel puțin dacă nu s-a depășit cota celor care vor muri de dragul Evangheliei. Numai ceea ce a fost hotărât de Cel Preaînalt se va întâmpla, iar pentru noi nici nu contează ceea ce a hotărât El, ci să ne lase să fim folosiți.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares