Fiecare copil al lui Dumnezeu nu trebuie să-și uite niciodată datoria de a sluji Domnului și de a nu face ceea ce crede el a fi drept sau potrivit, căci nu este stăpânul lucrării și nici cel care decide ce trebuie spus sau făcut. Dacă facem ceea ce ni se poruncește, nu trebuie să ne așteptăm la o răsplată, deși ne este dată. Însă, dacă acționăm după voia noastră, vom fi răi, căci omul nu poate face binele (Romani 7:21); prin urmare, vom suferi consecințele acestei purtări.

Grija fiecărui slujitor ar trebui să fie aceea de a fi pe placul Celui care l-a inclus în lucrare. A sluji lui Dumnezeu nu este greu, atâta timp cât am renunțat la voința noastră. Pregătirea robilor nu este una intelectuală, ci o învățăm la picioarele lui Hristos. Cu ea, ne separăm de carne și de trucurile ei. Ceea ce omul folosește de la sine nu servește drept închinare Domnului, pentru că El nu primește slava om (Ioan 5:41).

Neîndeplinirea datoriei îți va aduce o mare pedeapsă. De ce să te lași dus de furia și suferința cauzate de ingratitudine sau să accepți jertfe pentru păcat, dacă, prin mântuire, ai devenit o făptură nouă (2 Corinteni 5.17)? Refuză să fii condus de legea păcatului și a morții, căci Domnul te-a pus sub legea Duhului vieții (Romani 8:2). Acceptându-l pe Isus ca Mântuitor, ai primit puterea de a deveni un copil al lui Dumnezeu (Ioan 1:12); de aceea, fii călăuzit de Duhul Sfânt.

O altă problemă este de a nu sfinți pe Domnul înaintea oamenilor, oferindu-I cinstea cuvenită. Faptul de a fi de acord cu cineva care îți mulțumește pentru harul primit te face să comiți multe greșeli, pentru că participarea ta la realizarea minunii s-a datorat bunătății Domnului. Dacă accepți mulțumirile acelei persoane, aceasta nu va da Domnului cinstea pe care o merită. Astfel, și alții își vor putea pune credința în tine, nesocotind pe Cel Preaînalt.

Diavolul, cunoscând posibilitatea de a amăgi pe copilul lui Dumnezeu, îl va ispiti. Ceea ce își dorește cel mai mult este ca tu să-ți pierzi mântuirea și, pentru asta, nu va înceta să facă tot ce este necesar pentru a te despărți de Creator. Isus ne-a instruit să veghem și să ne rugăm, ca să nu intrăm în ispită (Matei 23:41). Cei care nu iau seama la îndemnul Învățătorului nu vor reuși niciodată să-I placă Domnului. Prețul pentru neglijență va fi întotdeauna mare.

Moise a petrecut mai bine de 40 de ani în deplină credincioșie față de voia sfântă, dar când ar fi avut bucuria de a-L vedea pe Domnul împlinindu-Și promisiunea, folosindu-l drept conducător al poporului Israel pentru a lua Canaanul, a auzit de la El că nu va putea intra în Țara Făgăduinței. Greșeala sa a fost să nesocotească și să nu sfințească pe Domnul înaintea israeliților (Numeri 20:12).

Cuvântul ne învață că trebuie să-ți stăpânești trupul, ținându-l în robie (1 Corinteni 9:27), pentru ca după ce ai făcut ceea ce ți s-a poruncit, să nu existe nicio osândă împotriva ta. Acestea au fost cele două greșeli de neiertat care l-au împiedicat pe cel mai mare legiuitor din toate timpurile să intre în țara unde îi ducea pe israeliți. Vezi ca nu cumva să fii împiedicat să ai parte de Odihna cea veșnică.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares