Poporul lui Dumnezeu a început să se plângă de asuprirea filistenilor. Aceștia cuceriseră Israelul și luaseră Chivotul Legământului; dar Domnul i-a trecut prin chinurile unor urgii groaznice. Când Chivotul s-a întors în Țara Făgăduinței, ca răspuns la plângerea israeliților, profetul Samuel i-a instruit ce ar trebui să facă pentru a se elibera de acea suferință. Aceeași învățătură ne servește și nouă astăzi.

Sfatul cel dintâi este să te întorci la Domnul din toată inima. Dumnezeu nu acceptă convertirea „pe jumătate”, când omul este religios, evlavios, dar deschide ușa faptelor interzise de Cuvânt. Realitatea este că, dacă Dumnezeu nu ne ocupă tot sufletul, El nu va ocupa nimic, pentru că El nu își împarte locul cu diavolul sau cu proiectele noastre personale.

Scoaterea dumnezeilor străini este o altă cerere a Domnului. Din acest motiv, chiar și astăzi, mulți slujitori ai lui Dumnezeu nu înțeleg de ce rugăciunile nu le sunt auzite. De exemplu, cine se complace în lăcomie este preluat de „dumnezeul” acestei greșeli. Același lucru se întâmplă și cu cei care se lasă stăpâniți de lenevie, lux, necinste și alte „defecte” de caracter. Ori, în spatele acestor păcate, există entități care trebuie alungate.

Astarteele – sculpturi mistice – au trebuit să fie ascoase dintre oameni. Aceasta înseamnă că nu ne putem însuși felul în care se închină și se roagă cei rătăciți, sau ceea ce ei consideră materiale „sfinte” de protecție. Trebuie să avem și să folosim doar ceea ce ne permite Cuvântul lui Dumnezeu și, în același timp, putem da Domnului numai ceea ce El ne-a dat mai întâi. Ceea ce vine de la om sau de la demoni nu poate face parte din credința noastră. Altfel, vom fi disprețuiți.

Israeliții trebuiau să-și pregătească inimile pentru Dumnezeu. Pentru că Roboam, nepotul lui David, nu a procedat în acest fel, nu a știut să păstreze împărăția lui Israel. Acesta a fost și motivul principal pentru atâtea căderi ale celor mântuiți. Să știți că o astfel de pregătire arată dorința de a căuta și primi învățăturile revelate în Cuvânt.

Scopul israeliților ar trebui să fie pur și simplu acela de a asculta de Cel Atotputernic. Dacă scopul tău în Evanghelie este doar să te bucuri de binecuvântări, nu vei profita niciodată de viața plină de belșug promisă de Isus. Dar cine se străduiește să slujească Celui Preaînalt va vedea că a fost slujit mult mai bine decât dacă ar fi luptat pentru a-și îndeplini propriile dorințe.

Când s-au întors la Domnul, copiii lui Israel au fost eliberați din mâinile filistenilor. Această promisiune a fost făcută de Cel care are dragoste și zel pentru ai Săi. A ne elibera de sub stăpânirea dușmanului trebuie să fie scopul credinței noastre. Atunci vom vedea că Evanghelia este cu adevărat Legea perfectă a Libertăţii. Urmând instrucțiunile Domnului, nu vom fi niciodată biruiți de Satana.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares