Iehu era căpitan în armata lui Israel, cunoscut pentru iuțeala sa. Nu era iresponsabil, dar se grăbea să ajungă acolo unde a fost trimis să facă ceea ce trebuie. Într-o zi, prorocul Elisei a poruncit unui proroc tânăr să-l ungă pe Iehu împărat al lui Israel. Acest căpitan nu era preocupat de asta, dar, ca ostaș al lui Dumnezeu, când a fost chemat, nu a lăsat pentru mai târziu și, când și-a primit mandatul, s-a arătat credincios poruncii primite.

A făcut aproape totul perfect, dar nu i-a păsat de un păcat grav al lui Ieroboam, primul împărat care a stăpânit regatul de nord, numit apoi Israel. Greșeala acestui rege a fost cauza care L-a făcut pe Cel Preaînalt să-l judece și să-l condamne. Domnul a vrut să facă pe Ieroboam un al doilea David, dar fiul lui Nebat nu a înțeles acest lucru. La fel s-a întâmplat și cu Iehu care, în mod inexplicabil, nu a fost dispus să distrugă vițeii de aur.

Cine își asumă vreo responsabilitate în lucrarea sfântă are obligația să afle de la Cel Preaînalt motivul pentru care predecesorul său a fost înlocuit. Însă, Iehu, care a împlinit aproape toate poruncile Domnului, distrugând casa lui Ahab și punând capăt la cultul lui Baal, nu s-a depărtat de nelegiuirile lui Ieroboam. Prin urmare, Iehu a auzit că Dumnezeu îl va onora doar până la a patra generație (2 Împăraților 15:12).

În bunătatea sa, Cel Preaînalt a permis ca patru generații ale urmașilor lui Iehu să domnească peste Israel. Cu toate acestea, deoarece fiii săi nu au căutat ajutor la Dumnezeu, care este extrem de milos, profeția s-a împlinit cu privire la casa lui Iehu. Ioahaz a fost primul și a domnit 17 ani, iar fiul său Ioas a fost pe tron ​​timp de 16 ani. Apoi, Ieroboam al II-lea a domnit 41 de ani, iar fiul său Zaharia a domnit șase luni.

Povestea celor care nu ascultă de Domnul va fi mereu tristă, iar sfârșitul nefericit. În Israel, nu a fost găsit nici un singur împărat care să fi respectat cu adevărat pe Cel Preaînalt. Probabil că vedem asta în multe locuri; dar, așa cum se întâmplă întotdeauna, cei care folosesc necinstea nu rămân în casa lui Dumnezeu. Aceasta este o lecție pentru toți, căci plata păcatului este moartea – despărțirea de Dumnezeu – iar darul lui Dumnezeu este viața veșnică (Romani 6:23).

Cele patru generații ale lui Iehu trebuie să fi știut că exemplul său rău l-a făcut să fie mustrat și să piardă binecuvântarea de a fi fost un al doilea David. În plus, nici ei nu L-au căutat pe Atotputernic din toată inima. Ai grijă! Cine greșește și tace va fi condamnat la pedeapsa veșnică; la urma urmei, fără pocăință, nu există iertare.

Este important să fim atenți la toate amănuntele poruncilor lui Dumnezeu din Scripturi, pentru ca ai Săi să le împlinească fără preget. Ar fi bine să te gândești acum și, de-ți amintești vreun rău săvârșit, oricât de mic sau mare, caută pe omul vătămat de purtarea ta rea pentru a te împăca cu el.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares