Porunca sfântă este clară: oricine își slăbește credința nu va fi pe placul Domnului. Astfel, chiar dacă totul te face să crezi că vei fi învins, nu da niciodată înapoi, căci, în caz contrar, vei suporta consecințele. În lumea duhovnicească, a renunța la luptă, a fugi de vrăjmaș sau pur și simplu a înceta de a face față forțelor răului este ca o declarație că nu ai încredere în Dumnezeu.

Tribul lui Efraim era înarmat de Cel Preaînalt, dar când să plece la luptă, s-a lăsat stăpânit de frică și a dat înapoi (Psalmi 78:9). Cât timp I-a luat lui Dumnezeu pentru a-l pregăti pentru acea luptă, ce arme a pus în mâinile acelei părți a Israelului și ce a avut El în minte să facă pentru poporul Său, vom ști doar în veșnicie. Purtându-se astfel, L-a nemulțumit foarte mult pe Cel care este un Viteaz de război, de neînvins în orice bătălie.

Dacă israeliții nu ar fi renunțat, povestea lor ar fi putut fi diferită; astfel, întrucât nu credeau în Dumnezeu, în Cartea Sfântă a fost consemnat că au luat cea mai proastă decizie. Dacă ar fi fost viteji și ar fi câștigat cu armele date de Domnul, cu siguranță ar fi fost răsplătiți din plin. Cea mai proastă hotărâre este să te gândești că dușmanul te va birui, pentru că este ca și cum ai spune că poate birui pe Domnul.

Cei care dau înapoi nu-I plac Tatălui și își vor petrece veșnicia în suferință. Imaginați-vă ce n-ar fi dacă ar exista o lege care să impună ca oamenii care dau înapoi să fie legați de un buștean timp de 50 de ani! Toată lumea s-ar strădui să nu ia o asemenea atitudine, nu-i așa? În comparație cu suferința care nu va avea niciodată sfârșit, această durere este ca picătura de apă și fiecare picătură de apă din ocean constituie martiriu pe vecie.

Adevărul este că a da înapoi sau a înainta este o chestiune de a crede sau nu în Domnul. Cine dă înapoi nu crede în Cel Preaînalt și, prin urmare, acceptă ceea ce îi arată diavolul. Ori, acesta este maestru în a descrie un cadru extrem de potrivnic pentru a convinge pe cei care nu sunt tari în credință. Prin sacrificiul pe care l-a făcut Isus pentru a ne mântui, El ne-a câștigat dinainte lupta. Acum, trebuie numai să luptăm până când victoria ne este confirmată.

Oricare ar fi amenințare cu care te confrunți, nu fă niciodată ca inima lui Dumnezeu să se întristeze cu purtarea ta. Multe exemple din Biblie au fost consemnate pentru a ne întări credința. Așadar, nu te lăsa niciodată purtat de frica de eșec, pentru că atâta timp cât Domnul îți călăuzește pașii, nu există nicio posibilitate să fii învins. Diavolul știe deja acest lucru și, prin urmare, minte cu disperare.

Sufletul tău trebuie păstrat pentru veșnicie; așadar, să nu spui niciodată că nu poți și nu vei reuși, sau să iei o hotărâre cu nepăsare. Ca un adevărat soldat al crucii, înaintează cu tărie până când luptele se termină. Atunci, într-o zi, vei auzi de pe buzele lui Isus: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii (Matei 25, 34).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares