Această mustrare este mai puternică decât ați putea crede. Prilejul de păcătuire este ca cel săvârșit de Adam în Grădina Raiului, când diavolul a reușit să pătrundă în lumea noastră. Acest tip de comportament face ca vrăjmașul să intre în viețile celor care au fost înșelați sau duși în rătăcire. Fără îndoială, oricine face ceva care dăunează cuiva a fost folosit de Satana pentru a-și îndeplini pofta perversă și, în același timp, pentru a împiedica planul Domnului.

Prilejurile de păcătuire produc cele mai diverse efecte și exemple proaste. Când Ieroboam a făcut cei doi viței de aur și a poruncit lui Israel să li se închine – după spusele împăratului, aceștia erau zeii care i-au scos din Egipt – el a făcut rău nu numai contemporanilor săi, ci și generațiilor viitoare (1 Împăraților 12:28). Peste două sute de ani mai târziu, israeliții au fost duși în Asiria și nu și-au mai ocupat niciodată țara dată lor.

Este ceva inevitabil să apară situații care vor face ca majoritatea oamenilor să se depărteze de Cel Preaînalt, așa cum a spus Isus. Depinde de fiecare dintre copiii lui Dumnezeu să vegheze și să se roage pentru a nu intra în ispită (Marcu 14:38) și nici pentru a-și influența urmașii și alți oameni care află de greșeala lor, putând adopta un comportament similar. Cei răi vor fi lipsiți de binecuvântările care le-ar fi date dacă ar rămâne credincioși. Putem contribui la binele sau la răul oamenilor.

Omul responsabil de orice lucru care provoacă rău altuia va plăti un preț foarte mare. Potrivit Învățătorului, ar fi fost mai bine dacă cineva l-ar fi ucis, punându-i o piatră de moară la gât și aruncându-l în mare (Marcu 9,42). Fapta lui este nemăsurat mai mare decât răul ce i-ar fi fost făcut. Numai cei care nu au minte sunt capabili să asculte de diavol.

Cei care răspândesc exemplul rău fac parte din grupul celor care provoacă situații care îi fac pe alții să se poticnească. Aceasta este ceva la care oamenii bârfitori ar trebui să se gândească înainte de a comenta greșelile altora. Nu ne putem lăsa influențați, ca niște marionete, pentru a face cunoscute greșelile altora. Slujitorul lui Dumnezeu trebuie să caute slava sfântă, și nu pofta nesățioasă a lui Satana. Ni s-a poruncit să fim făcători de pace (Matei 5:9).

Mărturiile rele aduse de un mântuit, sau mediatizate de acesta, îi pot îndepărta pe cei ispitiți de Dumnezeu. Aceștia pot ceda păcatului, pentru că ceea ce au văzut sau au suferit este ca o încurajare pentru a nu respecta pe Domnul și a se opune oricărei bune purtări aprobate de Cuvânt. Trauma poate dura toată viața. Cu toate acestea, o faptă bună este capabilă să facă pe omul rătăcit să se întoarcă la viața în părtășie cu sfinții.

În cele din urmă, orice prilej de păcătuire făcut de un creștin este ca o lovitură dată Domnului. El ne-a chemat la Împărăția Sa veșnică, dar lăsând diavolul să ne folosească în mod conștient, facem o greșeală care este greu de iertat. Prin urmare, taina este să fugi de tot ce vine de la cel rău, pentru că fiecare faptă rea își va avea pedeapsa. Fii înțelept și pe placul Tatălui!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares