Orice demon trebuie alungat din omul pe care îl asuprește sau îl stăpânește, deoarece este cauza suferințelor sale, începând cu problemele emoționale până la cele de sănătate sau orice altă natură. Omul care este hărțuit de un duh rău nu poate gândi drept, nu are bucuria de a trăi și este adesea determinat să facă lucruri pe care nu le vrea. Orice copil al lui Dumnezeu are autoritatea de a-i elibera pe cei asupriți.

Pentru a avea succes în orice sarcină dată de Domnul, trebuie să învățăm modul corect de a o face. Cele mai bune exemple se găsesc în Scripturi, atât în pildele apostolilor, cât și în cele ale lui Isus. Ne sunt de folos și cele din Vechiul Testament, dar pentru a înțelege multe dintre ele, trebuie să primim revelația de la Duhul Sfânt. Acestea ne servesc drept exemplu pentru ceea ce se întâmplă astăzi.

Diavolul nu va ieși întotdeauna numai prin ordinul nostru; de multe ori este necesar să-i distrugi zidurile și să-i închizi ușa, pentru a nu-și continua lucrarea. În apostolia pământească a lui Isus, când El S-a rugat pentru bolnavi, duhurile necurate s-au manifestat pentru că nu au putut rezista puterii Învățătorului. Dacă suntem în duh, același lucru ni se va întâmpla și nouă, căci ungerea sfântă nimicește jugul satanic.

Știind că există soi de demoni care ies numai cu rugăciune și post, slujitorii Domnului ar trebui să fie neîntrerupt în comuniune cu Tatăl. Așa cum ucenicii nu au putut să scoată duhul rău din băiatul mut din Marcu 9, la fel s-a întâmplat și cu mulți creștini. Până la urmă, dacă nu sunt în comuniune cu Dumnezeu, nu vor ști ce să facă înaintea puterii diavolului. Izbăvirea este pentru toată lumea și lucrează în toată lumea.

Fiind în prezența Celui Preaînalt, chiar înainte de a spune rugăciunea, simțim de la El cum să acționăm pentru a desface ceea ce dă posibilitatea vrăjmașului să lucreze în acea viață. În felul acesta, cu o simplă poruncă în Numele lui Isus, diavolul cade la pământ, pentru că nu mai există nimic care să-i permită să lucreze în viața celor asupriți. Cei care exercită această slujire trebuie să caute îndrumarea Domnului cu privire la cum să procedeze în momentul eliberării.

Nu există niciun soi de demoni care să nu iasă; ceea ce există, de multe ori, este lipsa de revelație a Cuvântului. Fără lumină, duhul necurat „zace și se primenește”, dar când Tatăl ne arată îndrumarea și noi o urmăm, în acel moment, puterea sfântă își începe lucrarea și eliberează pe cel suferind. Fără îndoială, putem fi siguri că există eliberare pentru toți cei posedați.

Întotdeauna întreabă pe Dumnezeu ce să faci, iar când nu ai reușită, află motivul. Cel Preaînalt a hotărât că trebuie să eliberăm pe cei asupriți (Isaia 61:1). Prin urmare, fiecare creștin ar trebui să caute astfel de oameni. Nu există suferință mai mare decât lucrarea unei forțe diabolice în viața cuiva. Așadar, cât de bine este că Domnul ne eliberează!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares