Sunt lucruri care se întâmplă cu sfinții care îi deranjează pe cei care nu sunt încă fermi în umblarea cu Hristos, făcându-i pe mulți să-și părăsească credința în Isus. Totuși, unde se pot duce acești oameni dacă numai în Numele Domnului există adăpost, siguranță și putere care să ne elibereze de atacurile vrăjmașului? (Psalmi 46:1). Să-ți părăsești calea este tot ce dorește diavolul să faci, pentru a-și putea duce la bun sfârșit lucrarea de distrugere în viața ta.

Lucrurile neplăcute ne vin ca dovezi permise de Domnul. El știe cât de mult avem nevoie pentru a fi maturi și încrezători în Hristos și, prin urmare, ne permite să fim sărați cu foc (Marcu 9:49). Prin urmare, nu disperați și nu fiți întristați dacă încercările au venit una după alta și, de multe ori, cu o forță mai mare. Dumnezeu nu ne va lăsa să fim ispitiți peste puterile noastre (1 Corinteni 10.13).

Este de remarcat faptul că Pavel nu era în păcat; dimpotrivă, în Listra apostolul era atât de mult cuprins de Dumnezeu, încât a slujit Cuvântul într-un mod puternic și a vindecat pe omul olog din naștere (Faptele Apostolilor 14:8-10). ). Dar apoi a venit încercarea și, când se aștepta mai puțin, o gloată i-a apărut și l-a împroșcat cu pietre de aproape a murit. El și-a revenit după ce a fost înconjurat de un grup de ucenici (v. 19:20).

Fără îndoială, apostolul trebuia să crească pentru a împlini cu succes voia sfântă în viața sa, căci chiar și cei mai folosiți de Domnul trebuie să învețe să nu aibă încredere în ei înșiși. În veșnicie, Cel Preaînalt ne va explica de ce am trecut prin atâtea încercări. Important este să nu ne răzvrătim, să nu ne împotrivim sau să-I cerem „să ne lase în pace”, pentru că, fără îndoială, răsplata ne va fi mare.

Pavel a spus că încercarea pe care a suferit-o în Asia a fost peste puterea sa, până la punctul în care nu mai trăgea nădejde în viață (2 Corinteni 1:8). Însă, întru veșnicie, va fi răsplătit pentru credincioșia și dragostea lui. El a știut să fie slujitor devotat și, pentru asta, Cel Preaînalt îl va răsplăti. Ține întotdeauna minte că Cel Atotputernic te-a ales să fii ucenic al Lui; prin urmare, El te va îndruma pe calea în care te-a pus să mergi.

Lupta de a duce Evanghelia acolo unde Hristos nu a fost niciodată cunoscut nu este una ușoară și este dusă de oameni care îl iubesc pe Dumnezeu mai mult decât viața însăși, de cei cărora nu le pasă de lucrurile lumii. Pavel nu a dat înapoi din ceea ce făcea și, când s-a văzut înconjurat de oameni care îl loveau cu ură, a simțit că i-a venit vremea; însă, asta nu a fost decât o altă lecție care i se învăța.

Acea aruncare cu pietre a fost extremă, căci acei oameni nu s-au oprit decât când au crezut că este mort. Cu toate acestea, el a revenit la viață, deoarece învățase să se încreadă în Dumnezeul care învie pe morți. Nu contează cât suferi de dragul lui Isus și nu cădea niciodată în ispita de a renunța la credință, chiar dacă încercarea îți este foarte grea și dureroasă.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares