Acolo unde este belșug fără frica de Dumnezeu, există tot felul de înșelăciune și păcat. Omul se lasă corupt foarte ușor și, oricât ar fi avertizat, permite ca viața bună să-l facă iresponsabil în ceea ce privește lucrurile duhovnicești. Așa a fost și cu regatul lui Israel – cele zece triburi care se răzvrătiseră împotriva domniei casei lui David, formând Împărăția Nordului. La rândul său, Iuda s-a lăsat amăgit de falsa siguranță a prosperității.

Este necesar să se țină seama de faptul că o masă plină, fără smerenie pentru Cuvântul lui Dumnezeu, îl duce pe om la tot felul de abateri. Prin urmare, îndepărtarea de Adevăr pune orice slujitor al lui Dumnezeu în mâinile diavolului. Trist este că această poveste s-a repetat de atâtea ori și, din păcate, se va repeta tot de atâtea ori. Totuși, continuă să fie slujitori ai Celui Preaînalt cărora nu le este teamă că li se poate întâmpla și lor același lucru. Consecința este că vor avea parte mereu de rușine și suferință.

Odată cu păcatul apar probleme, necazuri și tot felul de rele. Apoi, oamenii biruinței devin oamenii înfrângerii; acolo unde ar trebui să existe prosperitate și frică de Dumnezeu, încep suferința și preocuparea. Diavolul este liber să acționeze în viața celor care schimbă pe Domnul pentru zădărnicia vieții, gândindu-se că banii, faima și alte asemenea lucruri îi vor face cu adevărat fericiți. Cu toate acestea, există fericire numai cu Isus.

Un alt fapt important este că, atunci când oamenii sunt dedați greșelii, nu există nicio modalitate de a ajunge la Dumnezeu. Păcatul face ca omul să se simtă nefericit și apoi exclus de la promisiunile Celui Preaînalt. Remușcarea că a fost folosit de vrăjmaș pentru a face pe cineva să sufere este pedeapsa grea a celui care a greșit. Dar, fără îndoială, și cealaltă parte suferă, iar tristețea face adesea ca victima să-și piardă pacea și sănătatea.

Dumnezeu creează oameni nobili, de caracter și cu viziune, pentru a călăuzi poporul, dar păcatul îi face să fie umiliți și să sufere de rușine. Cei care se află la conducerea instituțiilor publice, în lumea afacerilor sau în biserică au nevoie de rugăciuni, ca să aibă tărie de caracter și să nu se lase duși de ispită. Numai cu inimile sfâșiate, acoperindu-se cu sângele lui Hristos și intrând în casa lui Dumnezeu, aceștia pot fi eliberați.

Nu există iertare pentru cel care, disprețuind căile lui Dumnezeu, nu se pocăiește și nu se mărturisește Domnului. A înceta de a da cinstea cuvenită Numelui Său este una dintre cele mai grave greșeli ce pot fi făcute. Deci de ce să te lași înșelat de cel rău și apoi să nu te întorci să-ți ceri iertare? Oare cei care acționează în acest fel se bucură de judecată deplină? Sau se urăsc unul pe altul și, prin urmare, nu le este teamă de ceea ce ar putea suferi în veci de veci?

Numai cu adevărată pocăință cel care a căzut în mâinile ispititorului poate fi izbăvit de stăpânul întunericului. Diavolul este ca un om curajos, care are grijă de ceea ce este al lui cu toată puterea și toată ura. Totuși, dacă i se ridică împotrivă un om mai curajos, acesta îl va învinge și îi va elibera pe cei căzuți din gura lui Satana. Fii mai curajos decât diavolul și fii izbăvit.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares