O viziune despre cine este Iisus cu adevărat și ce a făcut El pentru toți oamenii vă va călăuzi viața pentru totdeauna. Hristos a fost desăvârșit în actul de a ne mântui. Înlocuindu-ne pe Calvar, El ne-a împăcat cu Dumnezeu (2 Corinteni 5:18). Astăzi, nu contează ce păcat sau rău a făcut cineva; dacă acest cineva aude propovăduirea Cuvântului și crede, Dumnezeu nu numai că îl va ierta, ci El îl va și mântui, devenind o binecuvântare (1 Ioan 1:9).

Așa îl înfățișează Scripturile pe Iisus. El Însuși a spus că ar trebui să le examinăm, așa cum mărturisesc despre El și despre noi. În momentul în care înțelegi ce înseamnă El pentru Dumnezeu și ce poate face, fă-ți o imagine în minte a acelei descrieri și nu o șterge niciodată din inima ta. Înaintea oricărei încercări, este suficient să ai încredere în ceea ce ți s-a arătat și să stabilești că așa este, pentru ca tu să devii o binecuvântare.

Învățătorul S-a despuiat de puterile sfinte și a venit ca om. Cât a fost în lume, era asemănător cu noi, plângea, îi era foame, îi era somn, era fericit și s-a lăsat folosit de Tatăl. În acest fel, Iisus ne-a arătat că dacă lăsăm pe Domnul să ne folosească, vom face ceea ce făcea El (Ioan 14:12). Când s-a întors în Rai, după ce Și-a terminat lucrarea, Hristos a primit toată puterea în Cer și pe Pământ. El este acum Mijlocitorul nostru (1 Timotei 2.5).

Isus a fost făcut un pic mai prejos decât îngerii, pentru că S-a făcut om la fel ca noi (Evrei 2:9). Murind pe Golgota, El ne-a plătit integral factura, căci, neavând în El sămânța păcatului, El a fost Mielul fără de pată al lui Dumnezeu, capabil să îndepărteze păcatul lumii (Ioan 1:29). Astăzi, cei mântuiți nu mai au nicio pată sau urmă din pata care a trecut peste toată lumea odată cu căderea din Rai. Pentru noi, ceea ce s-a întâmplat în acea grădină este de domeniul trecutului.

Hristos a venit ca un om, intrând pe ușă – nașterea maternă – pentru a gusta moartea pentru noi. Dacă ar fi venit pur și simplu ca Dumnezeu, lucrarea nu s-ar fi făcut; la urma urmei, Cel Preaînalt nu acţionează niciodată necinstit. Deci, pentru a oferi mântuire, El a trebuit să dea pe singurul Său Fiu, și care a trebuit să fie asemenea omului (Ioan 3:16). Isus, în ciuda faptului că nu a căzut în ispită, și nici nu a păcătuit vreodată, a suferit vina noastră și, văzând că totul a luat sfârșit, a exclamat: S-a isprăvit! (Ioan 19:30).

Prin harul lui Dumnezeu, Hristos a gustat moartea pentru toți. Același har este acum asupra tuturor oamenilor – mântuiți sau nu. Acesta le permite să audă Evanghelia, să creadă în ea și să primească mântuirea. Acest lucru trebuie făcut cunoscut tuturor celor nemântuiți, pentru ca ei să fie eliberați de osânda cea veșnică. Moartea Învățătorului a prilejuit îndeplinirea condițiilor pentru ca toți să fie mântuiți.

Dacă toți oamenii ar înțelege că problema păcatului a fost rezolvată prin moartea lui Hristos, ar putea fi mântuiți imediat. De aceea, Isus ne-a poruncit să mergem în toată lumea și să propovăduim Evanghelia la orice făptură (Marcu 16:15). Din păcate, există alte interese care îi fac pe mulți dintre vestitorii Domnului să predice în alte moduri decât porunca sfântă.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares