Până când veţi iubi prostia, proştilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura şi vor urî nebunii ştiinţa?
Proverbele 1.22
De ce unii iubesc prostia, lipsa de înțelepciune și se mulțumesc cu asta? Hotărârea luată de om de a se complăcea în lipsuri îl va face să sufere foarte mult, deoarece acest lucru îi va afecta toată viața. Cine procedează astfel o face din cauza unor agresiuni la care a fost supus, a fost respins de familie sau i s-a spus că este inferior sau cu probleme. Dar vestea cea bună este că vindecarea se află în Cuvântul lui Dumnezeu.
Ori, tot ce este semănat în această viață este și cules. Uneori, problema poate fi în lumea duhurilor și, ca și în cazul băiatului demoniac din Marcu 9, cauza vătămării poate fi a părinților sau doar a unuia dintre ei. Nimeni nu ar trebui să creadă că tăcerea față de o greșeală ce a fost făcută va putea să treacă neobservată. Orice păcat este o rană deschisă în lumea duhovnicească, care se va lecui doar cu mărturisire și pocăință.
Necesitatea este o lucrare imensă a vrăjmașului în viața celor care nu țin seama de cuvintele Domnului din Scripturi. Lipsa de înțelepciune îi determină pe părinți să se adreseze copiilor folosind cuvinte jignitoare și blesteme; astfel, cresc într-un mediu ostil. Cel ce nu este iubit poate dezvolta o personalitate proastă, ceea ce îl va face să fie asuprit de cel rău în multe feluri.
Batjocoritorii, în schimb, nu știu că, pentru că iubesc batjocura, vor fi victimele acestei lucrări demoniace. Nu există nimic mai bun decât a lăuda ceea ce este bun în orice om, chiar dacă aparent nu există. Nu contează ce este considerat un defect la cineva; la urma urmei, nu este vina sa că s-a născut așa sau că a dobândit problema într-un accident. Lucrul drept este să ajuți pe toată lumea să aibă stimă de sine în orice situație.
De ce are nevoie omul să-și bată joc de cineva din cauza vreunui defect, lipsei de înțelepciune sau unor fapte necugetate? Gloria celor care cred că sunt perfecți trebuie să fie aceea de a contribui ca toată lumea să trăiască bine. Acest tip de „joc” poate provoca traume ireversibile multor oameni. Adevărul este că oricine este cu adevărat al lui Dumnezeu, nu se duce niciodată la aproapele său pentru a-și bate joc de el. La fel se poartă și cel care se află sub stăpânirea diavolului.
Marea nebunie a unora este de a urî știința. Ori, Domnul arată tuturor ce este drept, dar proștilor nu le pasă de nimic din ce spune El. Cel Preaînalt nu ar strica niciodată plăcerea cuiva și nu ar determina ca din pură răutate omul să nu-și asume ceea ce El a pregătit pentru cei care Îl iubesc. A disprețui cunoașterea înseamnă a disprețui viața și a te lăsa asuprit de forțele răului.
Lucrul bun este să iubești pe Dumnezeu, supunându-te tuturor îndrumărilor Sale și, în acest fel, bucurându-te și făcând și pe alții să primească și să se bucure de binecuvântările pe care Isus le-a câștigat pentru cei care cred în El. Cei care ajută în orice fel la răspândirea Evangheliei sunt înțelepți și, de aceea, vor străluci pe vecie precum bolta cerului.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares