Problema de a nu face nimic rău trebuie înțeleasă din perspectiva Învățătorului, ca în întâmplarea din Capernaum, unde El i-a făcut de rușine pe oamenii Legii și pe cărturarii care voiau să-L acuze că a vindecat în ziua de Sabat. Greșește cel care știe să facă binele și este autorizat să facă asta, dar nu o face. Pavel le-a cerut fraților din Corint să nu facă vreun rău, iar dacă nu ar face binele, ar fi considerați oameni care au făcut rău.

Problema este mai gravă decât se crede, întrucât nu există preferință pentru cel care a fost aprobat de Domnul să facă binele, fiindu-i încredințat puterea necesară pentru a-și îndeplini slujirea. Așa că asigurați-vă că folosiți puterea care vi s-a dat, chiar dacă aceasta aduce prigonire din partea oamenilor de ordine, a politicenilor sau oamenilor religioși. Trebuie să fim conștienți că suntem ambasadori ai lui Dumnezeu, ca și cum El ne-ar porunci.

Fără îndoială, dacă suntem atenți la ceea ce face El, vom vedea uși deschizându-se peste tot. Cu toate acestea, dacă suntem lași pentru a ne salva pielea sau dintr-un alt motiv, vom da socoteală de neglijența noastră. În plus, dacă lăsăm carierele profesionale promițătoare să ne împiedice să mergem în orice loc pentru a vorbi despre dragostea Tatălui, facem rău. Suntem lumina lumii și, prin urmare, suntem adeveriți să facem binele oriunde.

Din ceea ce a scris Pavel, lumea are nevoie de cel care face binele. Isus nu a fost un însingurat care a decis să facă asta, ci ne-a dat exemplu. Nimeni nu va reuși în credința în Domnul dacă nu este îndrăzneț. Acesta este genul de oameni de care lumea are nevoie, a oamenilor care se dăruiesc lui Dumnezeu pentru a îndeplini lucrarea sfântă, și nu a lor. Însă, cine vede avantaje pentru a se înavuți în a face binele este stricat de diavol și va avea un sfârșit trist.

Chiar dacă este nevoie doar să trăim undeva departe, cu hainele rupte și cu picioarele goale pentru a da o mărturie bună, nu putem schimba această slavă cu facilitățile pe care ni le pot oferi banii. Totuși, adevărul este că cei care se încred în Domnul nu vor avea niciodată lipsuri, căci El are grijă de cele mai mici amănunte pentru cei care Îi slujesc cu credință și dragoste. Aceștia îi plac Tatălui în orice fel.

Cei care sunt ai lui Dumnezeu sunt trimiși și sunt gata să plece; cei care nu sunt, cântăresc faptele și găsesc o serie de motive pentru a nu se supune Învățătorului. Oricine ascultă de carne sau de sânge nu poate fi ucenic al lui Hristos. Principiul adoptat de credincios este că dacă Domnul vorbește o dată, El aude de două ori. Astfel, nu întreabă dacă Dumnezeu a fost cel care a vorbit, pentru că, asemenea oilor Păstorului celui bun, slujitorul Îi cunoaște glasul și I-l urmează fără întârziere.

Cel Preaînalt vrea să fie mulțumit și să vă vadă răspândind Vestirea cea Bună, folosind puterea Lui pentru a elibera oamenii stăpâniți de vicii, păcate, datorii, boli și alte asemenea probleme. Când sunteți gata de plecare, asigurați-vă că Domnul este înaintea voastră, deschizându-vă calea, protejându-vă și dându-vă puterea să faceți așa cum a făcut Isus.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares