Versetul amintit este clar pentru a ne învăța că ar trebui să ne rugăm numai Domnului. Din acest motiv, oricine se roagă oricărei alte ființe, chiar dacă a slujit Domnului, nu-și adresează cererile lui Dumnezeu. Orice act în afara Cuvântului sfânt ne duce în brațele vrăjmașului. Prin urmare, oricât de mult ar încerca un om să bucure pe Cel Preaînalt, invocând un alt nume, în afară de Isus, va deschide ușile celui ce este realizatorul tuturor suferințelor.

Trebuie să strigăm prin revelația Cuvântului și nu numai prin rugăciune, pentru că Biblia ne avertizează că fără credință nu Îi suntem plăcuți Lui (Evrei 11: 6). Este drept ca să ne rugăm potrivit Bibliei; prin urmare, dacă avem îndoieli cu privire la ceea ce ni se promite în ea, nu este greșit să întrebăm pe Tatăl cel veșnic.

Nu există nici măcar o singură relatare în Cuvânt care să ne îndrume să ne adresăm cererile oamenilor care în trecut i-au slujit lui Dumnezeu. Din acest motiv, oricine face asta, pe lângă faptul că nu respectă învățătura biblică, se lasă amăgit de cel mincinos și înșelător - Satana. Cei care pretind că sunt adepți ai unui „sfânt” trebuie să respecte de îndată Sfânta Scriptură, pentru că numai în ea vor găsi îndrumări adevărate.

Când ne rugăm în Numele lui Isus, Domnul ne ascultă; cu toate acestea, trebuie să avem credință, adică certitudinea lucrurilor nădăjduite (Evrei 11: 1), astfel încât Domnul să ne dea răspunsul de care avem nevoie. Afirmația că El ne aude este o dovadă că solicitările noastre sunt primite. Dumnezeu este credincios pentru a-și împlini promisiunile, dar El nu va lucra dacă strigăm fără credință!

Dacă există păcate ascunse în inimile noastre, Tatăl nu ne aude. Acest lucru este confirmat în Psalmul 66:18. Prin urmare, dacă ați comis vreo nelegiuire, mergeți la Dumnezeu și mărturisiți-vă greșeala, deoarece Cuvântul sfânt ne garantează: Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire (1 Ioan 1.9). Mărturisirea sinceră aduce iertarea.

Când cineva intră în rugăciune și îi cere Domnului ceva, Cel Preaînalt se ocupă de el. Cu toate acestea, dacă omul respectiv a făcut ceva greșit și se căiește, dar totuși simte că poate comite păcatul din nou și apoi promite că nu va mai face acest lucru, ar trebui să respecte promisiunea făcută lui Dumnezeu, deoarece El nu va ierta pe cel care nu face ce spune Naum 1.3). Oricine cade în ispita de a crede că poate înșela pe Cel Atotputernic nu va primi nimic din mâinile Sale.

Dacă faceți o juruință lui Dumnezeu, asigurați-vă că o respectați, pentru că El o va cere. Promiteți un lucru numai dacă vreți cu adevărat să-l faceți, fiindcă juruința este foarte importantă. Dumnezeul nostru nu ne „taxează” pentru serviciile Sale, iar noi nu ne putem bate joc de El.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares