Când te uiți la un om care umblă în Dumnezeu, îi vezi imediat sfințenia. Este ca și cum Domnul ar fi spus că putem avea încredere în el, pentru că, pe lângă faptul că nu ne face niciun rău, are ceva să ne dea. Dimpotrivă, când ne uităm la un om care nu ține pasul cu Tatăl ceresc și este în păcat, vedem că ceva nu este în regulă chiar dacă face totul să-l ascundă. Mărturia pe care ne-o dă Domnul despre acest fel de om este întotdeauna adevărată.

Nu există nici cea mai mică posibilitate ca cineva care are sămânța greșelii să se poată ascunde de cei care au și sunt în comuniune cu Duhul lui Dumnezeu, pentru că El nu ne înșală și nici nu ne lasă să fim înșelați (Deuteronom 2.22). De aceea, simțim că este ceva în neregulă. Cei mântuiți își dau seama când cineva se află sub stăpânirea dușmanului, pentru că, dacă sfințenia ne face să răspândim mireasma lui Hristos (2 Corinteni 2:15), păcatul ne face să emanăm un aer rău mirositor.

Textul ne vorbește despre ochii nebunului, despre cei cărora nu le pasă să se păzească de ce este rău și cad în ispită, irosindu-și astfel mântuirea. Cine și-a pierdut mințile se interesează numai de lucrurile rele de pe pământ. Pentru acesta, nu este nimic în neregulă de a vedea, studia și arăta ceea ce fac oamenii care s-au rătăcit. Însă, cel mai bun lucru este să respectăm ceea ce spune Domnul și să nu ne supunem celui ce ne face rău.

Nebun este omul care a fost luminat, dar când află de o știre că pe un site web cineva a fost fotografiat sumar îmbrăcat sau gol, o va citi imediat. Dacă află că două fete sau doi băieți se sărută, deschide rapid pagina pentru a vedea. Nu-și dă seama că duhul nebuniei îl învăluie și, în scurt timp, nu îl va deranja să se poarte la fel.

În mod similar se întâmplă și cu drogurile, prostituția sau necinstea. De ce oare hotărăște cineva să cedeze acestui tip de practică dacă nu există condamnarea sau asuprirea celui rău față de cei care trăiesc în sfințenie cu Isus? (Romani 8.1) Domnul a întrebat dacă, când va veni, va găsi credință pe pământ (Luca 18: 8). Acest lucru ar trebui să fie un avertisment pentru ca nebunia să nu te stăpânească, și nici să nu te influențeze, pentru că, de o vei lăsa, vei fi condamnat.

Domnul permite nebuniei să pună stăpânire pe viața celui mântuit, din cauza disprețului pe care acesta îl are față de Cuvântul Său. Citiți Cartea Deuteronomului 28:15 și puteți verifica această afirmație. În versetul 28 al aceluiași capitol, Cel Preaînalt spune că, cu permisiunea Sa, starea de înstrăinare duhovnicească va fi stăpâna celor care Îl disprețuiesc. De fapt, nesocotind glasul Păstorului, omul a lăsat să fie atins de nebunie.

Dacă vrei să trăiești bine, ocrotit de Domnul și fără să te lași înșelat de minciunile vrăjmașului, să fugi de marginile pământului. Nu vei fi considerat nevinovat dacă nu stai de veghe și nu te rogi să nu cazi în ispită. Nimeni nu este scutit de a fi răspunzător de faptele sale, fiindcă fiecare alege să-și îndrepte ochii către lucrurile rele sau nu.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares