Pervertirea jertfelor, care trebuiau făcute la îndrumarea Domnului, L-a determinat să interzică o astfel de practică, deoarece intenția oamenilor nu mai era să-I facă pe plac, ci să-L înșele, pentru că aceștia le aduceau cu inima plină de păcate. Din acest motiv, Dumnezeu a spus că nu mai poate suporta nelegiuirea și nici adunările de sărbătoare ale oamenilor. Nu ne purtăm oare la fel și astăzi? Ce ar spune Cel Preaînalt despre „darurile” noastre?

Dumnezeu nu îngăduie să I se ofere lucruri zadarnice, precum obiceiurile religioase sau orice vrea inima închinătorului, pentru că Tatăl ceresc spune în Scripturi că inima omului este stricată și, prin urmare, nu-I poate aduce mulțumire. Domnul așteaptă ca noi să I ne mărturisim, sfâșiindu-ne inimile, nu hainele, pentru că numai când suntem nevinovați în fața altarului, El ne va primi.

Tămâia era folosită la închinare și oamenii o aprindeau astfel încât mirosul să fie plăcut Domnului; însă, ceea ce ardea în inima oamenilor era urât mirositor înaintea lui Dumnezeu. Astăzi, mulți știu să aducă laude cu cuvinte frumoase, dar îngăduie greșeala în duhul lor. Oricine ascunde păcatul își va vedea „lauda” neprimită, fiind ceva respingător în ochii Tatălui.

Nici sărbătorile religioase nu sunt plăcute lui Dumnezeu. La ce folosește să-ți rupi lanțul suferinței dacă există păcat nemărturisit. Unii sunt atât de nebuni încât ajung să ceară persoanei pe care au înșelat-o să se roage cu ei, chiar dacă rămân în minciună și ascund relele făcute în plan fizic, financiar sau moral. Ori, sfântul Dumnezeu este dezgustat de acest fel de purtare și Își poate arăta nemulțumirea prin judecata Lui.

Cel Preaînalt nu ia în considerare ținerea sabatului de către mulți oameni, chiar dacă o fac cu „cele mai bune intenții”. Cu toate acestea, sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru sabat (Marcu 2:27). Vălul nelegiuirii, ce acoperă inimile multora, nu numai că nu le permite să înțeleagă această problemă, ci face ca adunarea de sărbătoare să nu aibă valoare.

Fiecare sumă primită necinstit, greșelile nemărturisite și poftele necurate provoacă mânia lui Dumnezeu. Din acest motiv, omul care greșește are obligația de a curăța „otrava” unei asemenea purtări printr-o mărturisire adevărată, sinceră și totală. Dacă se ascunde un singur amănunt, diavolul va rămâne în el.

Câte rugăciuni n-ați făcut fără răspuns? Nu a venit oare timpul să nu mai trișăm? Când aduceți ofranda Domnului, dar vă aduceți aminte de cineva care are ceva să vă reproșeze, lăsați-o la altar și căutați pe omul respectiv pentru a vă împăca cu el, chiar dacă acesta nici nu știe păcatul pe care l-ați comis. După ce ați făcut asta, vă puteți întoarce pentru a aduce jertfa!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares