Este important să vezi dacă inima ți-a fost schimbată. Din păcate, unii oameni nu s-au născut din nou și, prin urmare, au o inimă de piatră. Cu toate acestea, Domnul a promis că ne va schimba inima cu una de carne, sensibilă la atingerea și lucrarea Sa (Ezechiel 36:26). Cei care nu au această binecuvântare nu pot iubi cu adevărat pe Dumnezeu, așa că atunci când vine ispita, cad în ea. Oricine este pe piatră nu va merge prea departe.

Oamenii dornici să iubească pe Dumnezeu sunt înaintea celor care își văd sămânța căzând pe marginea drumului, fiind mâncată de păsările cerului (Matei 13: 4). Aceștia fac mai mult decât să asculte mesajul frumos al lui Hristos, căci ascultă ceea ce Duhul spune Bisericii. Deoarece procesul noii nașteri nu a fost finalizat la cei care au primit doar sămânța, inima pietroasă le permite să aibă rod din belșug.

Semnul autentic al binecuvântării este bucuria simțită la auzul Adevărului veșnic. E frumos, dar nu este suficient pentru a fi o binecuvântare. Este necesar să săpăm, să scoatem pietrele, să curățăm terenul și, uneori, chiar să aducem pământ din altă parte, astfel încât locul să devină arabil. Domnul are multe semințe de plantat și, dacă condițiile sunt prielnice, creștinul va fi surprins de cât de roditoare îi va fi grădina.

Acolo unde pământul este stâncos, sămânța a răsărit îndată pentru că n-a găsit un pământ adânc (Matei 13,5). Cu toate acestea, chiar de la început, este posibil ca această mică plantă să nu se dezvolte, fiindcă îi lipsesc nutrienții datorită caracteristicilor locului. Aici nu există un mediu favorabil pentru o bună creștere. Prin urmare, problema nu este sămânța, ci pământul plin de pietre.

Este trist să vezi că oamenii încep bine în credința în Hristos și, în scurt timp, nu se mai duc la biserică. Unii își reiau vechile lor practici care i-au făcut să sufere atât de mult. Unii se întorc la droguri, vrăjitorie, idolatrie, prostituție, necinste și alte asemenea lucruri rele. Alții încearcă să-și găsească scuze dând vina pe biserică sau chiar pe Evanghelie, pentru că au părăsit Calea cea bună.

Învățătorul a avertizat că există un timp prielnic ispitei, care poate veni sub forma dorințelor sau suferințelor păcătoase. Diavolul a ispitit pe Isus să se îndoiască de Cuvântul lui Dumnezeu, iar pe Petru, l-a făcut să se teamă de viitor, frica ântinzându-i obstacole în cale. Fii atent la faptul că vrăjmașul va încerca întotdeauna să te ispitească în cel mai slab punct.

Este regretabil să observăm că unii oameni cu inima de piatră nu roagă pe Dumnezeu să-i ajute să-și curețe pământul. Astfel, când va veni ispita, ei vor acționa conform propunerilor diavolului. Dacă ai un temperament dificil, rabdă orice supărare și nu te îndoi ușor înaintea Celui Preaînalt, ci străduiește-te să-ți scoți toată necurăția din inimă pentru a nu cădea în păcat.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares