Domnul Dumnezeu ne avertizează că El poate reacționa în Împărăția Sa la acțiunile noastre în două moduri extreme. Astfel, El poate fi mulțumit de noi sau poate simți o mare mânie. Ceea ce îl determină pe Tatăl să facă acest lucru este modul în care ne ocupăm de ceea ce spun Scripturile. Dacă faptele noastre sunt nelegiuite, rugăciunile noastre vor fi o scârbă în ochii Lui pătrunși de sfințenie. Însă, de suntem fără prihană în felul nostru de a fi, El va fi încântat de noi.

Disprețuind sfințenia, creștinul se depărtează de Domnul și începe să fie călăuzit de duhul rău din trecut. Acest demon va aduce alți șapte tovarăși de-ai săi să locuiască în casa sa (Matei 12: 43-45). Din acest moment, numai lucruri greșite vor începe să se întâmple celui care a fost cândva o lumină strălucitoare în mâinile sfinte, dar care, acum, este un firmament neluminat, un rob al răului. Îndurare, Doamne! Fie ca acest lucru să nu se întâmple cu cititorul meu!

De la un slujitor al lui Dumnezeu, acesta continuă pe o traiectorie descendentă spre prăpastie, după ce a ales calea greșelii și a disprețuit sfaturile lui Dumnezeu, în ciuda faptului că se duce la biserică și, în unele cazuri, străduindu-se să facă cu putere rugăciunea ca să nu cadă în ispită. Nimic nu-i poate schimba purtarea. Acest om are nevoie de cineva care îl iubește și care să se roage pentru el. Fie ca Domnul să-l ridice și să-l ajute!

Când cel rău este în necaz, se roagă, imploră și chiar iese în evidență în ochii celorlalți credincioși, pentru că este capabil să facă un efort uriaș pentru ca Domnul să-i răspundă. Cu toate acestea, pe măsură ce Dumnezeu îi vede inima (1 Samuel 16: 7) și îi cântărește motivele strigătului, nu îl va auzi. Există ceva în el care nu-l lasă să renunțe la rugăciune. Pe de altă parte, mintea sa slabă nu vede nimic în neregulă în modul greșit de a proceda; de aceea, el crede că, dacă va aduce jertfe, va fi auzit de Cel Preaînalt.

Însă, Domnul avertizează că Îi este scârbă de o astfel de jertfă urâtă, ceva dezgustător pentru El. Pentru ca Cel Atotputernic să ne primească rugăciunea, aceasta trebuie să fie prorocită de Duhul Sfânt. În Ioan 5, versetele 34 și 41, Isus a spus că nu primește nici mărturie, și nici slavă de la om. Chiar și închinarea trebuie să ne vină de la Domnul, altfel nu va fi primită (1 Cronici 29:14). Este necesar să fii în deplină comuniune cu Tatăl, pentru ca rugăciunea ta să-i fie plăcută.

Când cei neprihăniți se roagă, ei practică neprihănirea sfântă, care este scopul rugăciunii. Să te rogi cu alte intenții înseamnă să batjocorești această putere binecuvântată și roditoare. Strigăm pentru a ne schimba pe noi și pe ceilalți din jur. Printr-o mijlocire dreaptă - la fel cum a făcut Isus în slujirea Sa pământească - fiul lui Dumnezeu se asumă ca atare și îl face pe Tatăl să-Și facă voia în el.

Fă pe Domnul să Se bucure de faptele tale; în felul acesta nu ți se va refuza nimic. Vezi care-ți sunt obiectivele în viață, pentru că dacă nu onorezi Cuvântul sfânt, dacă nu ai ca scop lărgirea Împărăției lui Dumnezeu printre noi, atunci interesele îți sunt trupești. Ori, Dumnezeu nu va onora pe cel ce face sau întărește lucrarea vrăjmașului pe Pământ.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares