A iubi înțelepciunea înseamnă să o ai mereu cu tine și să o folosești. Cei care fac asta își văd inima cuprinsă de bucurie. Această stare de har, în care te încredințezi Domnului, fiind mulțumit că ești în prezența sfântă, face ca și dorințele inimii tale să se împlinească (Psalmi 37: 4). Nu este nimic mai bun în viața unui creștin decât să aibă îmbrățișarea Domnului - care este în același timp Atotputernic și Dumnezeul iubirii - și să se bucure din plin de credința în Isus.

Credința în Cel Preaînalt este împlinirea omului. Înainte ca credința să-i sălășluiască în suflet, acesta este trist și are multe probleme. Însă, devine neînfricat, ferm și puternic în însoțirea lui cu Domnul atunci când există o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite (Evrei 11: 1). Asta este tot ce avem nevoie pentru a înfrunta atacul forțelor întunericului. Prin urmare, viața celor mântuiți este făcută din două etape: cea dinainte și cea de după primirea credinței adevărate.

Nu există nicio modalitate prin care Dumnezeu să fie mulțumit de noi dacă nu avem credință (Evrei 11: 6). Ea este înțelepciunea care ne face să ne purtăm astfel încât Domnul să aibă o mare satisfacție în noi. Cu ea, gândim și acționăm ca pe vremea în care Învățătorul era aici în lume. Credința ne determină să luăm hotărâri cu care și noi înșine suntem surprinși. Cei ai căror relație cu Tatăl este prin rațiune sunt încă departe de a-I face plăcere.

Prin urmare, este o condiție esențială să ai credință pentru a bucura pe Dumnezeu. Poate crede că Domnul există cu adevărat numai cel ce primește acest dar minunat, care funcționează ca un glas ce îți amintește de acest fapt. Dumnezeu îi răsplătește pe toți cei care Îl caută, dar numai oamenii care au „dovada” a ceea ce se nădăjduiește - credința - pot crede de fapt că El este adevărat și împlinește promisiunile Sale.

Sfârșitul versetului citat vorbește despre omul ce umblă cu curvele. Fără îndoială, acest pasaj se referă la doctrinele ciudate care au apărut și apar în lucrarea lui Dumnezeu. Acestea sunt stricate de gândurile omului și chiar de demoni. Cine le acceptă și nu se luptă cu ele suferă o mare pagubă în viață - își risipește averea. Ori, când suntem acceptați în Împărăția lui Dumnezeu, primim o binecuvântare mare, care este cât o avere.

Dacă ne menținem în credința curată a Evangheliei, nu ne va lipsi nimic. Este ușor să rămânem în planul sfânt, doar dacă stăm de veghe și ne rugăm să nu cădem în păcatul adulterului așa cum ni se arată în Scripturi. Slăbiciunea multora îi determină să schimbe situațiile sau învățăturile stabilite de Dumnezeul nostru. Prin urmare, analizează totul și rămâi numai cu ceea ce nu strică Cuvântul lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 5:21).

Răul din această viață va fi mare pentru oricine îndrăznește să cadă în adulter sau să accepte doctrina stricată a omului (Galateni 1: 6-9). Fii atent la acest lucru, fiindcă Cel Preaînalt nu te va considera nevinovat dacă te porți astfel (Neemia 1: 3). Oricine va lua ceva din vreun cuvânt al prorocirii își va vedea luată partea din moștenirea veșnică, iar cine va adăuga ceva va vedea toate urgiile descrise în Biblie adăugate în viața sa (Apocalipsa 22: 18,19).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares